Temele sociale au facut parte cu varf si indesat din bagajul politic al tuturor liderilor, fie ei de Stanga sau de Dreapta. Da bine sa plangi pe umarul categoriilor sociale defavorizate, da bine sa te revolti in privinta decalajelor salariale din sistem, da bine sa prezinti proiecte care nu depasesc acest stadiu privind imbunatatirea situatiei celor multi. Este penibil, insa, atunci cand decidentii zilei incearca sa gaseasca scuze pentru propria neputinta de a schimba ceva in bine. Fara discutie, toate guvernarile de dupa 1990 au partea lor de vina, chiar una consistenta, pentru neajunsurile in care se scalda Romania. Criza nu a facut altceva decat sa agraveze o stare de fapt, sa acutizeze suferinta milioanelor de cetateni. Exista lideri, si nu putini, care au neobrazarea de a trage semnale de alarma in privinta directiei spre care se indreapta Justitia, Educatia, Agricultura sau Administratia Publica, desi ei sunt principalii responsabili de aceasta realitate. Basescu se afla de luni bune in campanie electorala. Vrea un al doilea mandat de presedinte. Faptul ca inca nu s-a decis reprezinta doar o poveste de adormit electoratul. Indiferent de nivelul somajului, de gradul nemultumirilor sociale, de ineficienta guvernarii pe care o patroneaza de la Cotroceni, seful statului este decis sa candideze din nou. Doar o situatie economica mult mai grava decat cea care este anticipata in acest moment de “grupurile de lucru” din Cotroceni sau Modrogan il poate opri din drumul sau. La fel si Mircea Geoana, prezidentiabilul PSD, cel care se afla de jumatate de an in Opozitie, desi conduce unul dintre partidele aflate… la Putere. Doar un alt paradox al unei Romanii ce se pretinde europeana. Actuala clasa politica este incapabila sa ofere solutii pentru combaterea crizei. Unii dintre “actori” nu vor, altii, destui, sunt depasiti de situatie, in timp ce toti sunt subjugati intereselor de partid.
Atunci cand castigarea prezidentialelor devine mai importanta decat combaterea consecintelor recesiunii economice, lucrurile devin clare. Astfel, alesii nu mai pot, nu mai au dreptul de a reprezenta interesele Romaniei. Demagogi, ipocriti, mincinosi, parveniti, incompetenti, ipochimene jalnice. Doar cateva caracterizari ale unor politicieni care continua, chiar si intr-o tara in care economia devine ingrijorator de vulnerabila, lupta pentru Putere. Pentru atingerea tintelor politice, alesii calca totul in picioare. Coalitia nu da semne ca ar vrea sa se apuce de treaba. Sedinte interminabile, atacuri in fata presei, urmate de impacari de fatada. Opozitia face un scandal inutil prin Parlament, in incercarea de a reveni acolo unde considera ca ii este locul: la Putere. Medicii, somerii, profesorii si celelalte categorii sociale sunt privite doar prin prisma intereselor electorale. Un om este sinonim cu un vot, nu cu un suflet. Daca, in urma cu sase luni, liderii Coalitiei promiteau solutii-minune, chiar a doua zi dupa preluarea guvernarii, perceptia s-a schimbat radical. Negrul devenise alb, iar albul…
Nimeni nu a cerut minuni, insa o iota de responsabilitate, da. Bugetul de austeritate este vanat de “vulturii” care se afla in jurul potentatilor Puterii si care vor sa ciuguleasca cat mai mult. Vor contracte cu statul, vor ceea ce ei considera ca li se cuvine dupa ajutorul dat candidatilor partidului X sau Y in campania electorala. Bagi un leu in pusculita partidului, cu conditia sa primesti inapoi zece. Astea sunt legile nescrise privind finantarile la negru ale tuturor campaniilor electorale. Anul 2009, unul pe care liderii Coalitiei il prezentau drept unul al maturitatii politice, in contextul in care – spuneau ei – criza va face disparute mizele electorale, a aratat ca decidentii zilei nu se pot rupe de ambitiile electorale. In toamna, vor avea loc alegerile prezidentiale. Inutil sa mai amintim intensitatea luptei politice de pana atunci. Din pacate, situatia economica devine tot mai grava, iar milioanele de romani nu mai sunt dispusi sa accepte indiferenta si dispretul politicului. Cand banii de la Buget vor fi insuficienti pentru a plati salariile, pensiile, alocatiile si indemnizatiile, reactia va fi una pe masura. Atunci, “baile de multime” se vor transforma in proteste de amploare, iar responsabilii de soarta Romaniei nu se vor mai putea ascunde dupa… voalul de promisiuni.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro