Printr-o împărţire proastă a sarcinilor în domeniul gândirii, înţelepciunea a fost plasată în domeniul mai nou al ştiinţelor, culturii revenindu-i doar creaţia de dragul artei. Şi aşa, înţelepciunea trăieşte o dramă. Ştiinţa nu îşi pune problema ei, ci doar a descoperirii şi invenţiei. Ştiinţa ne-a dovedit că poate trăi fără înţelepciune. Cultura, nu! Cultura fără înţelepciune este moartă, este o formă goală. Aşa se face că azi ascultăm colinde tradiţionale, dar nu le mai înţelegem sensul lor profund. Vedem un dans tradiţional, dar nu mai înţelegem sensul lui iniţial. Par exotice şi ne distrează, atât! Dar, iniţial, aveau un scop, erau parte a unei gândiri profunde. Purtau o învăţătură, astăzi uitată. Cu aceste învăţături pe care le purta din generaţie în generaţie, cultura a hrănit un popor întreg şi l-a ajutat să supravieţuiască spiritual, moral, social. Cultura a ţinut locul ştiinţei, tehnicii, Statului timp de sute de ani şi a reuşit să aducă până în pragul secolului XX un popor sănătos şi creativ. Va putea însă ştiinţa, tehnica şi Statul să ţină locul culturii transformată în zilele noastre în divertisment? Se pare că nu!
Dedic tuturor creatorilor, purtătorilor, cercetătorilor culturii naţionale autentice cât şi consumatorilor (mai ales lor!) câteva zaharicale din albumul Zaharicale semnat de formaţia Anton Pann.
sursA: emiliacorbu.ro