Unde sunt vremurile de odinioara cand sefii de state si guverne decideau in liniste cum va sa fie viitorul? Unde este predictibilitatea acelor timpuri, duse acum pe apa sambetei odata cu zapezile de altadata… Cuvantul sacrosant al puternicilor Europei, adica propunerea de la Consiliul European din 18-19 iunie in sustinerea lui Barosso pentru functia de presedinte al Comisiei Europene, a declansat o zavera fara precedent in istoria Parlamentului European.
Problema este ca, incurajati de aceasta decizie, cei de la PPE au vrut sa forteze la maximum calendarul si sa stabileasca numirile in sistem de foc automat: pe 14 iulie alegerea noului presedinte al Parlamentului European si pe 15 iulie renominalizarea lui Barosso. Intr-o prima faza, au avut sustinerea grupului liberal numai ca, prima surpriza, Graham Watson a fost schimbat peste noapte si lider al grupului liberal a devenit Guy Verhofstat, fostul premier belgian care este un adversar declarat al procedurii de urgenta pentru numirea lui Barosso (normal, fiind fost contracandidat potential al lui Barosso). Spune ca vrea sa astepte rezultatele referendumului irlandez in chestiunea Tratatului de la Lisabona. Bucuria socialistilor, a verzilor si a noului grup conservator-nationalist din Parlamentul European care sunt coalizati in respingerea candidaturii lui Barosso… Peste trei zile, Presedintia suedeza a UE va incerca cu disperare o mediere a ultimei sanse, sperand ca sefii de state si guverne nu vor putea fi pusi in fata ridicolului de a se fi exprimat deja in favoarea unui candidat apoi respins de Parlamentul European… ceea ce ar duce toata discutia inspre Summitul de toamna, intr-un haos organizational complet. Mai mult chiar, exista indicii ca sunt probleme si in alegerea viitorului presedinte al Parlamentului European, tot peste cateva zile cei de la PPE urmand sa transeze intre propunerile existente, adica intre polonezul Buzek care porneste ca favorit si italianul Mario Mauro. Dar asta nu inseamna ca la socialisti este liniste, deoarece delegatia franceza s-a tensionat atat in privinta pozitiei liderului de grup Martin Schultz privind adoptarea noii titulaturi a grupului, “Alianta Progresista a Socialistilor si Democratilor” cat si in privinta unei apropieri eventuale de grupul flamandului Verhofstadt, considerat nu tocmai prieten al minoritatii francofone din tara sa.
In fine, liberalii se tem si ca abandonarea sustinerii lui Barosso ar putea sa-i faca sa piarda posibilitatea de a-si numi un om intr-o viitoare imparteala in doua segmente a perioadei de cinci ani a Presedintiei PE. Este posibil ca zavera sa fie una reala, dar, din moment ce nu exista pe masa un alt nume decat cel al lui Barosso, e foarte posibil de crezut in zvonurile ca, de fapt, in fundal, paruiala e doar formala si pentru amuzamentul electoratului, in spate negociindu-se functiile in PE si in Comisia Europeana.
Toata lumea asteapta rezultatele viitoarei prognoze economice din toamna care va aduce cifre aproape neverosimil de grave in privinta caderii economice si a majorarii deficitului bugetar a peste jumatate dintre tarile UE. Si noi vom fi in aceasta jumatate a nefericirii.
Cristian UNTEANU
sursa: ziua.net