” (…)democratia inseamna respectul fata de om. Voi lupta ca sa cauta sa aduc elementul esential al democratiei, care nu este jocul numerelor cifrelor, cine are majoritate, cine dintre noi trei are numarul cel mai mare de voturi! Nu asta este democratie!Democratie insemneaza, a intelege, ca omul este in centrul societatii si toate institutiile se invart in jurul lui. Ca democratia insemneaza ca-l asculti pe om si pe urma ii respingi punctul de vedere. Democratia se poate .. chintesenta democratiei, se poate exprima intr-o singura fraza: voi lupta pana la ultima mea picatura de sange, ca sa ai dreptul, sa nu fi de acord cu mine. Daca esti in stare asa faci treaba asta atuncea am inceput sa invatam ce insemneaza democratia, si rostul meu, in momentul in care nu voi fi ales, va fi sa aduc democratia in tara asta pe cat ma ajuta pe mine puterile mele…”
Intamplarea face ca in Cotidianul sa apara o remarcabila prezentare a vietii marelui OM Ion Ratiu, in articolul “Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa” 13 ani fără Ion Raţiu, semnat de prof.univ.dr. matematician Afrodita Iorgulescu, din care redau cateva pasaje mai importante.
Ion Raţiu ne lipseşte foarte tare: figură bonomă, zâmbitoare, ţinută impecabilă (costum cu papion), discurs magistral, comportament de gentlemen, democrat desăvârşit. El spunea:
– „Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.“
– (Fraza a fost rostită pentru prima oară într-un interviu luat de Emanuel Valeriu pentru Televiziunea Română şi difuzat când Ion Raţiu era în campanie electorală pentru funcţia de Preşedinte în primele alegeri democratice din România, în mai 1990).
– Mă gândesc adesea cum ar fi arătat oare România astăzi, dacă Ion Raţiu ar fi fost ales preşedinte în 1990 ? (sau cum ar fi arătat România astăzi dacă în 1990 am fi restaurat monarhia cu Regele Mihai ?) Compar adesea preşedinţii pe care i-am avut, preşedintele pe care-l avem, cu Ion Raţiu şi constat mereu că Ion Raţiu este “cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată”.
…
– După ce comuniştii au venit la putere în România în 1947, Raţiu a rămas în exil la Londra (la cererea lui Maniu n.n.). Chiar de la începutul celui de-al doilea război mondial, el s-a alăturat luptei contra totalitarismului de orice culoare politică, ajutând la organizarea Societăţii Studenţilor şi Tinerilor din Europa Centrală ( the Central European Student and Youth Society).
– În anii ‘50 târziu, el a început să publice un buletin de ştiri săptămânale, Free Romanian Press. A contribuit de asemenea în mod regulat la serviciul român al BBC, la radioul Europa Liberă (Free Europe Radio), şi la Vocea Americii (Voice of America). În 1957, Raţiu a publicat critica sa de succes a atitudinilor celor din vest faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de comunism, ‘Policy for the West’.
– În 1975, anul când a publicat ‘România contemporană’ (Contemporary Romania), a decis să dedice toată energia sa ţelului unei Românii libere. A jucat un rol cheie în formarea asociaţiei Uniunea Mondială a Românilor Liberi (the World Union of Free Romanians), la care a fost ales preşedinte la primul său congres de la Geneva (1984). La puţin timp după aceasta, el a început să publice Românul liber (The Free Romanian), un ziar lunar în româna şi engleză.
…
Cele zece porunci adresate românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a RomânilorLiberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984, sunt:
1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.
J.F. Kennedy a spus cândva cam aşa: “Nu te întreba ce face ţara pentru tine, ci ce faci tu pentru ţară ».
Nu este timpul pierdut să-l redescoperim pe Ion Raţiu şi să-l luăm ca model în viaţă:
– tinerii să plece, dacă vor, să-şi desăvârşească studiile în lumea mare (în Marea Britanie de exemplu, aş zice eu), dar să se întoarcă şi să pună umărul la dezvoltarea României, să se implice;
– oamenii politici să înţeleagă că lupta politică trebuie dusă cu argumente şi cu fairplay, că cei din tabăra opusă sunt adversari şi nu duşmani;
– oamenii din presă sa înţeleagă că toate situaţiile trebuie redate obiectiv, că trebuie să scoată în prim plan pe cei buni, nu pe cei răi, că trebuie să folosească un limbaj profesionist, democratic, elegant;
– noi toţi ceilalţi să fim mai receptivi la obiceiurile bune, pe care să le practicăm, şi mai intoleranţi faţă de obiceiurile rele, pe care să le respingem; să muncim mai cu sârg, mai bine.
Din pacate s-au gasit unii sa arunce cu mizerii in comentarile de la articolul semnalat, semn ca nu le convine ca lumea sa afle ca romanii si OAMENII adevarati au luptat pentru democratie pentru libertatea si implicit pentru demnitatea poporului.
Oamenii mari, nu lupta pentru putere. Numai cei meschini si frustrati lupta pentru putere si o fac fara scrupule.