Daca nu găseau de muncă la negru, circa 1 milion de români ar fi murit de foame. Dar înainte să moară de foame, ar fi dat foc Parlamentului şi politrucilor. Fără munca la negru, explozia socială s-ar fi produs încă de astă primăvară.
Iar fără banii FMI, pensiile si salariile nu s-ar mai fi plătit încă din 2009. Guvernul PDL-PSD n-ar mai fi mers liniștit in alegeri, ci ar fi fost obligat să înceapă reforma statului. Să concedieze bugetari, să reducă salarii, să micșoreze taxele şi impozitele firmelor. Prin faptul ca ne-a dat 20 de miliarde de euro în 2009 si 2010, FMI a salvat de la înec socialismul românesc, timp de doi ani de zile. Sigur că m-am bucurat, când Mihai Tănăsescu a anunțat luni că România nu va mai primi nici un ban de la FMI (vezi: “S-a închis şi robinetul FMI“).
Iar cu banii, nu s-a făcut nimic. Guvernul putea să concedieze jumătate din bugetari, şi să folosească banii pentru compensații de concediere. Iar oamenii ar fi putut sa înceapă o afacere, dacă doreau. Economia ar fi început să se miște!
În schimb, politrucii care au guvernat în perioada 2008-2010 (toată gaşca: PNL+PDL+PSD) au încurajat populația să fie…optimistă! S-au împrumutat in prostie si au lăsat impresia bugetarilor că paranghelia o sa dureze la infinit. Au încurajat consumul dement pe datorie zicând că, cică, așa stimulează economia. Culmea e că şi acum, când falimentul se vede clar pe geam, ei tot o țin înainte cu stimularea consumului. Ei, uite ca de atâta stimulare, economia s-a prăbușit in aceasta toamnă, şi românii au fost prinși sub dărâmături…
Salarii scăzute cu 90%, casa scoasă la licitaţie şi supa săracului.
Asta ii așteaptă pe circa 2 milioane de angajați ai statului, majoritatea cu datorii la bănci.
Când am scris asta vară că salariile bugetarilor ar trebui reduse cu 90%, iar numărul lor redus la jumătate, sau când am scris ca salariul mediu va ajunge la 50 de euro pe luna, mi s-a spus ca exagerez. Iată ce mi-a scris zilele trecute un cititor:
“Razi maestre in barba… hmm?
Te-am aprobat in gând pentru toate, mai puțin pentru cea cu scăderile de salarii de 90%.
Uite ca astăzi eram gata-gata sa o vad si p-aia!
Tocmai zicea pe sticla o doamna foarte arătoasa, șefa de birou la MF, ca de doua luni i-a scăzut salariul cu 70%, adică de la 4.000 la 1.200.
Intr-un fel îmi era mila de ea, dar ea știe cate week-enduri am făcut eu cu 10 lei in buzunar atunci când ea apăsa o tasta si ANAF-ul îmi bloca iar conturile?
Daca mai avem răbdare cred ca o s-o vedem rămânând cu cei 10% preziși…”
Cititorul meu lucrează (evident) in sectorul privat. Iar interesele sectorului privat şi ale statului acum sunt total opuse. Nu există solidaritate socială! Firmele au nevoie de bani în clipa asta, altfel pur şi simplu mor. Iar angajații statului nu vor sa renunțe la salariile imense obţinute in 2006-2009, pentru ca au cumpărat pe datorie apartamente, mașini de lux, plasme, şi le e frică să nu le piardă.
Ei bine, ii anunț că de ce ţi-e frică, nu scapi. Chiar or sa-si piardă casele. Iar salariile chiar or sa scadă, si nu doar cu 70%. Pur şi simplu, sectorul privat refuză să mai plătească pentru serviciile lor mizerabile (şi bine face). Greva fiscală nu e o poveste: ea chiar se aplica încă din 2009! Evaziunea fiscală a depășit 80% in 2010, şi va continua să crească.
Greșelile trebuie plătite.
Nici un partid nici măcar n-a încercat sa înceapă reforma. PDL a zis ca in octombrie schimba Codul Muncii si taie drepturile angajaților, ca sa ajute firmele private. Ați mai auzit ceva de asta? Eu nu!
Pentru ca de fapt in România nu exista partide de dreapta. Cât au fost la guvernare, toate partidele au întărit puterea statului, au angajat sute de mii de bugetari şi le-au triplat salariile. Până acum, si poporul român si clasa politică au dus-o intr-o mare petrecere cu chiuituri. Acum a venit nota de plata. In fond, care e problema? Vă așteptați să plecați fără să plătiți?
Partidele românești sunt ca niște sticle de vin, frumos colorate. Două sticle au etichete pe care scrie “partide de dreapta”. Altă sticlă are lipită eticheta de partid modern, social-democrat. Dar e o ţeapă! În sticle nu e nici un fel de vin. În toate e același pişat vechi, comunist şi rozaliu.
Mihai Giurgea
sursa: capitalismpepaine.wordpress.com