In ultimele 2 zile, cică a ieșit România din criză. Si că n-ar mai avea nevoie de bani cu împrumut de la FMI. Bine ar fi! Pentru că împrumuturile de la FMI au mers direct în salarii și pensii, și au încurajat guvernul român sa nu ia nici o măsură de reformă in 2009 si in 2010. Așa că, bine ar fi…dar nu-i așa.
In realitate, nimic din economia românească nu anunță ieșirea triumfătoare din criză. Din contră: in 2010, România a primit o lovitură economică atât de puternică, încât o sa-i trebuiască ani de zile să-și revină. Câți ani? Poate și 50.
1.7 milioane de contracte de muncă s-au evaporat în 2010!
2008 – 6,3 milioane contracte (full time si part time)
2009 – 6,01 milioane contracte
2010 – 4,37 milioane contracte
(Sursa: Ministerul Muncii)
În primul rând, această prăbușire a numărului de contracte de munca full time și part time a fost ținută ascunsă în tot anul 2010. Iar asta e ilegal! Și este o crimă ca guvernul să ascundă date economice vitale, din motive de “imagine”. Ea trebuia anunțată pe măsură ce se producea, pentru ca oamenii de afaceri să-și poată estima corect vânzările și să facă planuri de viitor realiste. Datele publice nu sunt proprietatea guvernului, să facă el ce vrea cu ele. Ba chiar, în tot anul 2010, guvernul s-a lăudat cu scăderea șomajului, dând impresia că economia își revine. Când de fapt, era dezastru!
E iresponsabil să încurajezi oamenii să facă afaceri în România, când în realitate piața ta s-a prăbușit. Pur și simplu îi împingi la faliment și irosești atât niște bani, cât și pe întreprinzătorul însuși, care este o valoare mai mare decât banii. Știu că politicienii mint pentru că, în capul lor prost, criza ar fi doar o criză de încredere. Adică nu are de fapt motive serioase și, dacă lumea începe iar să cheltuiască și să investească, gata! Începem iar petrecerea, ca în 2008!
E ca și când le-ai spune unor orbi: mergeți liniștiți, în față drumul e excelent! Când de fapt, în fața lor e prăpastie. Și asta, în speranța că, dacă orbii nu află de prăpastie, or să reușească cumva să meargă pe aer. Doar în desene animate mai vezi chestia asta! Și arată ca nu ești doar criminal, ci și dement!
În realitate, criza are un motiv foarte serios: banii!
Zeci de ani, ați luat banii cu forța de la firme și i-ați tocat. I-ați tocat pe protecție socială (de fapt mită electorală) și pe spăgi. Iar firmele au fost obligate să-și mărească preturile, până când au devenit necompetitive. Iar acum nu mai au nici clienți și nici bani. Adio!
Așa că asta nu se rezolvă cu încredere. Nu de încurajări și de bătăi pe umăr au nevoie firmele. Ci de bani. Adică trebuie să le jupuiți mai puțin și, evident, să tocați și voi mai puțin. Iar în 2010 voi n-ați făcut nimic din toate astea. Dimpotrivă: ați mărit taxele sociale, ați mărit TVA-ul, și ați mărit și cheltuielile statului! Dar economia v-a dat o palmă: încasările voastre la buget nu s-au mărit, dimpotrivă.
Asta înseamnă că o mare parte din economia românească s-a prăbușit în 2010. Lucru confirmat și de scăderea contractelor de muncă. E adevărat: e posibil ca firmele respective, și oamenii rămași fără contracte, să lucreze în continuare la negru. Ar fi bine, dar eu nu cred. Dacă economia neagra s-ar fi dublat, am fi văzut asta cu ochiul liber. Dar nu e așa.
Din contră: s-a dublat numărul românilor cu datorii neplătite la bănci. La sfârșitul lui 2010, creditele restante au ajuns la 16,15 miliarde lei: dublu faţă de decembrie 2009. Asta arată că oamenii într-adevăr nu mai au bani. Nici bani negri, nici bani albi. Așa că or să-și piardă casele (asta pentru că au avut încredere în viitorul luminos și au luat împrumuturi).
Păi și atunci, de unde revenire economică? Care ieșire din criză?
Tunisia și Egiptul v-au băgat frica-n oase, așa-i?
Tunisia și Egiptul sunt primele victime ale crizei (dar nu și ultimele). Turismul era o componentă vitală a economiei lor, iar din 2009, s-a prăbușit. Pensionarii din țările bogate, principalii clienți ai firmelor de turism, au rămas acasă. Așa că firmele bazate pe industria turistică au dat faliment. Milioane de tunisieni și egipteni au sărăcit în ultimii 2 ani.
Și evident, au ieșit in stradă. Sigur că asta n-o sa-i ajute, cum nu i-a ajutat nici pe greci. Dimpotrivă, și-au pierdut și putinii clienți pe care îi mai aveau. Dar asta a devenit deja o marcă a actualei crize: autodistrugerea.
Sigur, există și factorul politic – dictatura din cele 2 țări. Totuși, în 2006-2008, când economia duduia, egiptenii și tunisienii n-au luptat împotriva dictaturii. Erau prea ocupați să-i urce pe turiști pe cămile și să le ia banii. Și-au amintit de dictatură, abia când au rămas șomeri.
Si așa se va întâmpla peste tot.
Secolul 21, un secol fără protecție socială.
Pe măsură ce economia globala se degradează, pe măsură ce economia americană se apropie de colaps (în 2017, datoria SUA va ajunge cât PIB-ul), este evident că nimeni nu va mai avea bani de protecție sociala. Șomajul va fi masiv, dar statul nu va mai plăti ajutor de șomaj. Fără salariați, nu vor mai fi bani nici de pensii. Drepturile angajaților vor fi tăiate peste tot, pentru ca firmele să poată supraviețui. Adio concedii, adio 8 ore de munca pe zi, adio salariu garantat și siguranța locului de muncă. Noua legislație a muncii va fi simplă: scapă cine poate. Iar salariile vor scădea la o treime față de cât sunt în prezent – asta pentru cine va avea noroc să aibă de muncă. Revoltele sindicale, demonstrațiile, violențele de stradă se vor generaliza.
Iar minciunile politicienilor că gata, uite acum ieșim din criză, vor agrava situația. E o prostie să crezi că oprești haosul economic cu propagandă. Pentru că oamenii vor simți realitatea pe pielea lor, și își vor pierde și ultima brumă de încredere în guvernanți.
Doar popoarele puternice, conduse de politicieni corecți, vor reuși să accepte perioada de mizerie și sărăcie cumplită care urmează. Doar ele își vor păstra o minimă democrație. Popoarele slabe se vor scufunda în haos și război civil. Iar haosului i se va pune capăt cu forța, prin dictaturi. Din ce categorie face parte România și poporul român?
Mă tem că știm cu toții.
Autor: Mihai Giurgea