România se îneacă în subiecte mici. Se macină zilnic în mize modeste. Roade zgomotos pietricele şi subiecte de doi lei. Genţile Elenei Udrea, amorurile fiicei lui Traian Băsescu, distrugerea obuzelor, dosarul comerţului cu energie, felul în care a cheltuit banii Monica Ridzi, periplul şi bancurile preşedintelui Traian Băsescu pe la tot felul de aniversări. Cât folosesc toate acestea pentru un viitor al României? Un zero cât un ochi de mort! Ce câştigă băiatul meu din tot ţăţismul făcut prin Parlament? Dar din polemicile între cele două partide aflate la putere? Ţării nu-i creşte nici o râmă în plus! Parcă am fi degenerat cu toţii! Spiritul civic s-a scuturat ca frunzele de pe o cracă de copac bătrân.
Toată vrăjeala clasei politice, a nimeriţilor prin Guvern, toată vorbăria de pe televiziuni şi din ziare ne arată o populaţie dispusă să se certe doar pentru unghiile şi sprâncenele sale, pentru un argint sau doi luaţi mai repede şi mai şmechereşte de cine ştie cine.
România nu mai are nici o miză importantă. Parcă n-am fi popor, ci doar o colorată şi gălăgioasă adunătură. Asta îmi pare a fi consecinţa nefericită a tipului de discurs şi comportament patentat în ultimii ani. De dimineţa până seara au împins ţara în spatele cortinei publice şi au dedicat prima scenă a României circului, bârfei, scălâmbăielii, prostiei fomfăite şi obraznice.
În trei luni avem alegeri prezidenţiale. Căutăm omul avid de putere şi bântuit de noroc, nu priorităţile pe care să le slujească. Pentru următorii ani, România nu luptă pentru nimic. Nu are nici un plan, nici un vis, deşi e năpădită de nevoi.
Mă tem că nu ne pregătim de alegerea unui preşedinte! Căutăm doar un cap de haită!
Cornel Nistorescu
sursa: cotidianul.ro