Una dintre cele mai vechi și mai cunoscute vedete ale postului PRO TV, cel mai occidental post din țara noastră, cum e cunoscut, lansează în spațiul public opinii șocante despre fosta Securitate, afirmînd că aceasta a fost un serviciu grație căruia românii dormeau liniștiți. Și care și-a făcut datoria de a apăra țara de spolierile externe, care ar fi susținut economic multe țări occidentale. Între cei care au ”apărat” țara în acel mod s-a numărat și propriul său tată, dar starul PRO TV ar fi fost, totuși, el însuși, sever oprimat de Securitate.
E vorba de prezentatorul Mihai Dedu, unul dintre decanii de vîrstă ai televiziunii româno-americane, care a acordat un interviu cotidianului ”Adevărul”.
În el, vorbind despre părinții săi, Dedu relatează că tatăl său a fost securist, dar unul patriot, iar mama sa a lucrat în guvernul comunist, într-un minister tutelat de prim-vicepremierul Elena Ceaușescu, cel al industriei chimice.
”Tatăl meu a lucrat într-un sistem care la un moment dat l-a pus la colţ. Un sistem de siguranţă, pe care nu toţi l-au perceput aşa, dar românii dormeau liniştiţi datorită lui. Ar fi un aparat numit la vremea res- pectivă Securitate, dar Securitate Naţională, un contraspionaj care trebuia dejucat de Serviciile Secret e Române. Aparatul ăsta a fost unul dintre cele mai bune din istoria ţării pe vremea aceea. În această ţărişoară care a fost stoarsă de mulţi, acest aparat al Securităţii şi-a făcut datoria de fiecare dată. Mama a lucrat tot felul de chestii prin Ministerul Chimiei”.
Problemele tatălui au început, zice Dedu, cînd sora-sa a cerut azil politic în Occident:
”Când eram destul de mare, el lipsea foarte mult de acasă, era foarte mult timp plecat, era mereu pe urmele potenţialilor infractori care intrau în România, infractori diplomaţi, pentru că spionajul economic a fost foarte dezvoltat în acea epocă, iar România avea un potenţial economic uriaş, noi am fost grânarul Europei, noi am ţinut alte ţări occidentale cu preţul sacrificiilor făcute de acele generaţii(…) În momentul în care o mătuşă a plecat şi a cerut azil politic, apele s-au tulburat foarte mult”.
”El a fost obligat să se pensioneze pe caz de boală foarte devreme. A fost extrem de afectat de faptul că uşile au început să i se închidă. Aşa a fost sistemul, erai cu ei, trebuia să faci ca ei, îi dezaprobai, erai pus la colţ şi marginalizat. Noi nu am fost împotriva lor, alţii din familia noastră au fost şi au îndrăznit să ceară azil politic în alte ţări occidentale şi atunci totul s-a răsfrânt asupra noastră”.
Mai spune Dedu ”tata şi-a riscat viaţa suficient de mult, a pierdut suficient de multe nopţi ca să aibă altă recunoştinţă din partea sistemului respectiv, dar nu a avut, în momentul acela i-au dat cu piciorul”.
Eliminarea tatălui din – cel mai probabil – Direcția a II-a, care se ocupa de contraspionajul economic, e plauzibilă, pentru că, între atribuțiile acesteia figura tocmai împiedicarea cetățenilor să ceară azil politic în Occident ori să ia contact cu ambasadele străine. Că a fost complet marginalizat după fuga surorii, rămîne discutabil.
Cu adevărat interesant e că Securitatea ar fi declanșat prigoana și contra adolescentului Dedu, pe care l-a împiedicat în repetate să intre la orice formă de învățămînt superior. Abia după Revoluție a putut intra la facultate, dar la Educație Fizică și Sport.
”Am fost urmăriţi, nu am avut niciodată siguranţa că o să fie bine a doua zi sau mai târziu, am avut probleme cu şcoala la un moment dat, indiferent ce aş fi făcut nu aş fi putut pe vremea comuniştilor să intru la facultate. Eram din plecare azvârlit peste linie, am depus şi contestaţii, nimeni nu m-a băgat în seamă(…)Deşi am învăţat, nici măcar nu am fost lăsat să intru la o şcoală superioară. De fiecare dată am fost tăvălit, „ăsta nu!“(…)Am avut multe discuţii, dar lucrurile s-au aşezat foarte repede odată cu momentul realizării că nu am nicio şansă să intru la facultate din cauza problemelor cu Sistemul. Am fost primul picat sub linie, nu mi s-a arătat lucrarea, deşi ştiam că scrisesem”.
Foarte interesant, cu tatăl ”echivalat” de Securitate cu trădător și tras pe linie moartă, fiul oprimat la examene se plimbă, totuși, pînă la revoluție, prin toată Europa, ca sportiv. Cum? Păcălind vigilența Securității:
”Eu plecam în străinătate la concursuri, dar minţeam întotdeauna în hârtiile pe care le completam. La tata treceam mereu pensionar sau casnic, pentru a nu se face legătura, aşa i-am păcălit. Eu am fost plecat în Grecia, în Germania, nu mai spun că am fost plecat în toate ţările din Est, la toate concursurile, i-am păcălit flagrant. Au aflat o dată, dar era prea târziu, m-au întors de la pod din Bulgaria. Aşa am trăit până în ’89, nu a fost deloc uşor”.
Doar o întrebare ne vine în cap: de ce n-o fi mințit și în hîrtiile de înscriere la facultate? În rest, no comment. (B.T.I.)
Sursa: inpolitics.ro