În tot acest an, dar cu precădere în ultimele două luni, România a fost un exportator net de energie, inversând situaţia de anul trecut când am fost net importatori, pe fondul secetei cumplite ce a afectat ţara. Potrivit datelor de la Dispeceratul Energetic Naţional, o cantitate de 660 GWh a fost vândută în afară, de la începutul anului, cea mai prolifică lună fiind septembrie, cu o medie de 316 MWh vânduţi zilnic.
Totuşi, niciun producător de energie local nu a exportat energie. Fie că se numesc producători termo, hidro, eolieni, nucleari sau fotovoltaici, toţi au vândut energia pe bursa OPCOM, pentru că sunt obligaţi, explică Nicolae Havrileţ , preşedintele Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energie. De aici, unii cumpărători din piaţă au decis că e mai avantajs să vândă energia în afara ţării, decât în ţară. Şi o fac pentru că beneficiază de preţuri extrem de bune ale energiei pentru că producătorii de energie „verde” aruncă pe piaţă curent foarte ieftin. Îşi permit, producţia lor de energie este subvenţionată de toţi consumatorii din România.
„Nu există nici măcar un producător de energie care să exporte. Aici este o piaţă controlată în totalitate de traderi. Ei au filiale şi aici, şi în mai toate ţările din jur, cumpără foarte ieftin de aici şi vând scump în afară”, arată Octavian Lohan, directorul DEN. Întrebat ce energie se exportă mai ales, Lohan declară fără echivoc : „eoliană”. Astfel, pe lângă energia pe care companiile ce operează parcuri eoliene şi, mai puţin , fotovoltaice, o vând prin contracte pe termen lung, mai au şi energie pe care o dau pe Piaţa Zilei Următoare. Aceasta este foarte ieftină, de la 70 de lei/MWh, în cursul zilei, până la 10-15 lei în cursul nopţii. Media preţului pe bursă, pentru energia livrată în bandă, într-un contract pe termen lung este 180 de lei/MWh.
Cui vând exact , şi la ce preţ, nu se poate afla decât din contractele pe care traderii le încheie cu beneficiarul final din străinătate. Şi care sunt confidenţiale, traderul nu poate fi obligat să le facă cunoscute autorităţilor. Potrivit lui Lohan şi Havrileţ, energia ar ajunge în ţările vecine nouă Serbia, Ucraina, Bulgaria, şi de aici în Turcia şi Republica Moldova.
„Producătorii de energie din România nu au înţeles încă oportunitatea ivită din diferenţa de preţ a energiei cu care se vinde pe PZU energia şi preţurile din străinătate. Dar poate se vor trezi, poate vor înţelege că se pot scoate bani frumoşi din cumpărarea şi vânzarea de energie”, spune Lohan.
Energia „verde” a ajuns să conteze în proporţie de peste 20% în totalul energiei produse de România, în cazul în care condiţiile climatice sunt favorabile. În zilele în care este vânt şi soare ponderea energiei din surse regenerabile poate ajunge şi la 30%. În aceste zile, energia produsă în România depăşeşte cu puţin 8.000 de MWh. Din aceştia, aproape 2.000 de MWh sunt eolieni, solari şi pe biomasă.
Energia provenită din surse regenerabile este subvenţionată de toţi consumatorii din România prin sistemul certificatelor verzi. Contribuţia fiecăruia este înscrisă în partea de jos a facturii la curent.
Toată energia produsă în România se vinde pe bursa OPCOM. Cea mai ieftină energie este a producătorilor din surse regenerabile, pentru că sunt subvenţionaţi, apoi urmează cea hidro, cea nucleară şi ce produsă în termocentrale.
Autor: Florin Cojocaru
Sursa:Economica.net