Nu vreau sa-mi ponegresc tara ci, intr-un fel, s-o scuz; desi, istoria fiind neiertatoare, scuzele nu prea incap.
Ma intreb cateodata de ce n-avem si noi constructii vechi feudale, monumente impresionante, locuri unde sunt urme marete ca s-a intamplat ceva deosebit, castelase, turnuri, piete glorioase, campuri cu faima, vestigii ale vietii superioare de Curte; iar cate le avem (Biserica Neagra, Pelesul, Huniazii) nu sunt chiar facute de noi. Cea mai copioasa atractie romaneasca e bazata pe manastiri, care au in principiu alta treaba decat sa sustina turismul, pe hotele comerciale si pe mici gospodarii taranesti. Afara de ansamblul lui Brancusi, nu ne laudam cu aproape nimic. De ce? Unde s-au dus valorile?
Am avut candva un Print al Aurului, numit Brancoveanu. A dat pesches cu doua maini ca sa fie confirmat in Scaun. Avea o lista copioasa a plocoanelor ce trebuie impartite la Fetele si dosurile turcesti, tot timpul, ca sa-l lase in pace; lista lunga, nesfarsita, umilitoare, obosesti si rosesti citind-o. A nascocit biruri noi, strivitoare, pe tara si a indoit haraciul catre Stapani, ca sa poata domni peste “prostime”. I s-a luat, fireste, tot ce i s-a gasit, atunci cand a sucombat, zice-se, din para, si ea costisitoare a unchiului sau. Care si el, punandu-si feciorul in Scaun, in doi ani a lichidat-o. Parile, rivalitatile, ambitiile costau. De unde atatia bani? Razboaiele costau, iar Stefan cel Mare a avut vreo 47. Revenirile in Scaun costau, si s-au perindat domnitori cu cate 4-5 reveniri, cu asupririle aferente. Pribegiile costau, numai Petru Cercel a plecat cu 52 de care incarcate, dupa nici doi ani de domnie! Imprejur mai actionau si trei imperii tepene care, dat fiindca eram nevolnici, ne sugeau pe intrecute.
Ma ajut de o noua carte a lui Radu Theodoru ca sa reproduc (pag.226) cateva cifre:
Imperiul otoman, in perioada 1393-1877 ne-a inhatat un miliard si 66 milioane lei/aur, ceea ce ar echivala cu circa 34 vagoane (de cate 10 tone) de aur. Imperiul habsburgic, stapan temporar peste Transilvania, Banat, Bucovina si Oltenia ne-a subtilizat 2 miliarde 450 milioane lei/aur, sau 85 de vagoane aur. Imperiul tarist a beneficiat de 200 milioane lei/aur sau 6,5 vagoane aur, iar cel sovietic a mai devalizat 314 milioane in aur, bijuterii de 7 milioane/aur, alte valori de un miliard si ceva, plus 300 milioane de dolari despagubiri de razboi (desi am luptat impreuna pana la victoria finala!), 191 miliarde datorii de razboi, plus 121 miliarde pentru Comisia Aliata de Control, 54 miliarde pentru retragerea rublelor, 51 de miliarde hrana si provizii, basca Sovromurile bine-storcatoare de valori, vreme de cativa ani.
O asemenea cursa epuizanta te lasa repede gol. Totusi, economistii nostri spun si scriu ca am pierdut in cativa ani de democratie post-decembrista mai mult decat in cele doua razboaie mondiale luate impreuna, ceea ce e un record aproape inconceptibil; la care se adauga devastarile si inchiderile de mina, plus degringolada agriculturii. La care se adauga instrainarea aproape completa a capacitatilor industriale pana la un punct rentabile, proba ca dupa cum ne arata dl. Ilie Serbanescu, vreo sapte mari firme straine au “repatriat”, adica au scos din tara anul trecut (2008) peste un miliard de Euro beneficii, in timp ce noi le dam bani (imprumutati) ca sa le proptim, sa nu cada! Nu mai socotim cat ne costa electoralitatea romaneasca, mereu in floare si in fierbere inutila!
In asemenea conditii, actuale si istorice, sa nu ne mai miram ca in locul castelelor si panteonurilor altora n-avem decat niste biete cule, ramase si ele de izbeliste, si ca dna Udrea, neavand “obiective” turistice serioase, decat biserici fortificate sasesti si soare de Dobrogea, trebuie sa dea in nestire (si nesimtire) un milion de Euro pe o inutila propaganda facand, ca prea adesea, in mentalitatea noastra de nevoiasi cronici si de risipitori criminali, multa vorbarie si praf in ochi pentru prea putina isprava.
Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro