Raul oficial are in ultimul timp doua nume: virusul AH1N1 si rachetele balistice ale unor regimuri dictatoriale asiatice. Din instinct de conservare ar fi trebuit sa ne vaccinam cu entuziasm, apoi, imunizati biologic, sa exultam prin pietele oraselor ca scutul antiracheta ne va proteja geostrategic. Nu am fost entuziasmati nici intr-un caz, nici in celalalt.
Paradoxal, am ajuns sa consideram nociv tocmai antidotul. Nu ne vaccinam, fiindca vaccinul e periculos! Nu vrem scut antiracheta, fiindca vom fi supraexpusi unor atacuri teroriste! In schimbul securitatii promise, scutul ne-ar aduce marasmul. In loc sa ne garanteze sanatatea, vaccinul ne va debiliza. Refuzam tocmai ce ni se prezinta ca imunizator. Ne e frica tocmai de ceea ce ar trebui sa ne dea incredere.
Dar ce stim despre virusuri, despre rachete? Ce stim despre excipientii din vaccinuri, despre planurile geostrategice? Cei mai multi, aproape nimic. Stim numai ca ne temem, e singura certitudine. Consumam informatie numai ca sa nu uitam ca intr-o zi am putea fi si noi niste victime.
Fluxul curge nu spre beneficiul ratiunii noastre, ci al emotivitatii dominate de frica. Informatia ar trebui sa ne ajute pentru a ajunge la opinii si decizii corecte, dar oricate am afla, ramanem la fel de confuzi. Stiinta nu e in mainile noastre, noi suntem in mainile expertilor, iar ei de cele mai multe ori se contrazic. Unii au anuntat instalarea pandemiei de gripa porcina si au vehiculat scenarii funeste, cu milioane de morti la nivel planetar.
Altii au denuntat efectele nocive ale vaccinului, iar altii cacealmaua pandemiei, o exagerare a situatiei pentru ca in final industria farmaceutica sa traga marile foloase. Pe cine sa asculti mai intai? Cine e cel mai credibil? Si pentru noi, care este optiunea cea mai buna? Gripa porcina pare sa se fi atenuat, chiar daca dispecerii de pandemii sustin ca programul e inca in derulare.
Daca maine insa un alt virus va intra in scena, vom pica in aceeasi dilema a vaccinului.
Mai usor este in cazul amplasarii scutului anti-racheta, fiindca nu ne solicita o alegere individuala, exceptand varianta totusi foarte improbabila a unui referendum. Mai usor, dar nu mai linistitor. Teama de consecinte ne lucreaza in minte in ciuda oricaror asigurari oficiale ca scutul va proteja Romania. Stimulati de scepticism, imaginam atacuri teroriste si rachete care fenteaza interceptorii. Cand obosim, recurgem la scenarii optimiste: scutul isi face treaba, un fir de iarba romanesc nu se clinteste!
Nu suntem deloc convinsi ca e exact ce ne trebuie. Invocam asumarea unor angajamente, consecventa in politica externa, dar am vrea sa nu ne facem dusmani, sa fim pe bune cu toata lumea. E ceva si din pacifismul universal mostenit din ceausism. Dupa razboiul rece insa istoria s-a incalzit, poate prea repede pentru firea noastra. Deocamdata expertii lucreaza. Subiectul scutului antiracheta va lua probabil o pauza.
Virusurile si rachetele sunt tipuri diferite de amenintare, cer abordari diferite, dar reactia noastra emotionala e aceeasi: suntem neincrezatori si confuzi. Cineva exagereaza raul ca sa profite, iar noi ramanem sa chibitam intre spaima si suspiciune.
Dar marele accelerator de particule cand va produce primele gauri negre?
sursa: ziare.com