Ungaria caută o ieşire. E drept, are un atu. Pe care îl constituie, culmea!, tocmai handicapul de a nu avea resurse. C-aşa-i în UE, totul pe dos! Fără resurse, Ungaria se află mai puţin în bătaia tendinţelor de la Bruxelles de a extrage de la periferii renta în favoarea centrului. Totodată, preţurile la energie sunt deja înalte, pentru că aprovizionarea se face preponderent din afară. Banii din sistemul energetic îi colectează însă tot firme vest-europene, acestea confiscând ca şi în România distribuţiile. Ungaria încearcă însă o cale de salvare a consumatorilor casnici din ţară: guvernul şi-a declarat oficial intenţia de a proclama distribuţiile de energie către gospodării ceea ce acestea ar trebui de fapt să fie, anume o activitate non-profit! Şi a luat câteva măsuri pentru ca această autoproclamare să nu rămână o vorbă goală. Prin cumpărarea unei participaţii ruseşti la compania Mol, s-a preluat controlul naţional asupra principalului distribuitor de carburanţi din ţară. Guvernul a suprataxat sever, invocând condiţiile vitrege ale crizei, încasările corporaţiilor de distribuţie din energie, nu întâmplător cam toate străine. Mai mult, a răscumpărat divizia de operaţiuni cu gaze naturale a concernului german E.ON, redobândind dreptul de negociere a preţului gazelor naturale pe piaţă şi are în proiect răscumpărări similare în cazul altor 6-7 companii străine. Iar acum încearcă să oblige companiile străine care încă mai deţin structuri de distribuţie în energie să orienteze profiturile înregistrate doar către investiţii. În aceste condiţii, se creează spaţiu pentru reducerea preţurilor la consumator pentru gospodării, deja scăzute cu peste 20%.
Căci care este rolul serviciilor publice: realizarea de profituri sau servirea consumatorilor, ceea ce presupune încasări doar pentru finanţarea activităţii şi pentru investiţii în modernizări şi dezvoltare?! Şi apoi profituri pe seama cui?! A populaţiei?!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Jurnalul.ro