În lucrarea cu pricina Taleb spune un lucru simplu, că pentru a evita lebedele negre, schimbările catastrofice, pentru sisteme complexe, cum e societatea sau piaţa, e bine să fie păstrată o volatilitate naturală.
Că are dreptate ne-o spune istoria, căderea bruscă a comunismului este o lebădă neagră tipică, căderea Shah-ului, 11 septembrie, comunismul, ca şi dictatura Shah-ului, eliminau “volatilitatea”, presa liberă, partide de opoziţie, contestatarii, eliminarea oricărei forme de dialog cu teroriştii este, la rândul ei, o eliminare a volatilităţii şi, de aici, posibilitatea apariţiei evenimentelor catastrofice.
Lucrarea lui Taleb este legată de primăvara arabă, lumea în care orice fel de volatilitate a fost eliminată şi unde a izbucnit brusc, spre surprinderea tuturor, revoluţia. Să privim în jurul nostru şi să vedem care sunt locurile şi domeniile din care s-a eliminat volatilitatea.
Arabia Saudită este un loc din care s-a eliminat volatilitatea, relaţiile Israel – lumea arabă sunt îngheţate de ani de zile, regimul iranian este tot mai lipsit de posibilitatea de mişcare, pe plan extern lipsa dialogului este regula, pe plan intern este eliminarea opoziţiei, Rusia este păstrată sub presiune de la apariţia lui Putin.
Orice fel de schimbare majoră în cele 4 zone amintite poate conduce la un fenomen previzibil, creşterea preţului petrolului la valori imposibil de anticipat şi de aici urmarea e total imprevizibilă.
Un alt loc în care volatilitatea a fost eliminată este sistemul financiar, de la începerea crizei au avut loc bailout-uri, QE-uri, manipulări de cursuri, devalorizări, etc. Toate au încercat menţinerea sistemul cât mai aproape de starea de la începutul crizei.
Aici putem să ne uităm la cele două abordări. Irlanda, a încercat să menţină situaţia cât mai aproape de stadiul iniţial, situaţia e tot mai grea. Islanda, şi-a asumat falimentul, acum este ieşită din criză.
Un alt loc în care volatilitatea este suprimată este zona Euro şi dramoleta, că dramă a fost, grecească. Menţinerea Greciei pe linia de plutire a supus şi supune zona Euro la o presiune extremă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre atât de lăudatul Tratat financiar, elimină volatilitatea, noroc că procedura este atât de stupidă că Spania deja a neglijat-o. Zona Euro, din dorinţa de a păstra situaţia actuală, a eliminat volatilitatea iar riscurile de implozie cresc.
Sistemul financiar global şi/sau zona Euro pot în orice moment fi lovite de fenomene neaşteptate şi neanticipate ca fiind o ameninţare.
Transnistria este o zonă îngheţată de aproape 20 de ani, toată lumea ştie că situaţia nu poate continua la nesfârşit aşa. Ăsta e un fenomen local, dar care ne priveşte mai îndeaproape. Din fericire ruşii au mişcat şi asta e situaţia naturală, schimbarea, că nouă nu ne place de Rogozin e altceva, dialogul înseamnă detensionare.
Preţul petrolului tras în sus de o schimbare politică majoră în Orientul Mijlociu sau Rusia, sistemul financiar sau zona Euro lovite de o criză majoră pot fi schimbările momentului. Transnistria este la rândul ei un “butoi cu pulbere”.
De ce erau Balcanii “un butoi cu pulbere”? Pentru că exista o situaţie tensionată de prea mult timp, iar volatilitatea era eliminată. Până la sfârşit ştim cu ce ne-am ales de la Balcani.
DAN SELARU
sursa: romaniadeieri.blogspot.com