Bunăoară, dornic să lămurească asperităţile stilistice care blochează adecvata receptare a ultimelor directive prezidenţiale referitoare la scrierea istoriei anilor 1940-1947 în România, dl Vladimir Tismăneanu ne îndeamnă să luăm act de ‘poziţia nuanţată’ a dlui Adrian Cioflâncă, fost membru al Comisiei Wiesel, expert al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, membru al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi director de departament în cadrul IICCMER. În urma unei mature chibzuinţe pe marginea iluminărilor prezidenţiale, Dl Cioflâncă ne informează că: ‘Prin urmare, regele Mihai I poate fi acuzat mai mult pentru ceea ce nu a făcut, decât pentru ceea ce a făcut.’ [2]
Sublinierea îi aparţine dlui Cioflâncă, dar fraza se cuvine să fie naţionalizată. Şi asta pentru că, dacă M. S. Regele Mihai e ultimul cârmuitor al României căruia i s-ar putea reproşa ceea ce nu a făcut – noblesse oblige – Traian Băsescu reprezintă doar o verigă din lungul şir de ‘tătuci’ comunişti ai României care nu pot fi traşi la răspundere nici măcar pentru ce au făcut. Mai mult încă, Traian Băsescu şi mulţi dintre activiştii săi sunt genul de oameni care justifică ce au făcut rău prin ce ar fi vrut ei chipurile să facă bine. Sunt oamenii care, ieri ca şi azi, au ‘luptat’ din interiorul sistemului, oamenii care s-au împotrivit din interior, care au făcut ‘compromisuri minore’ pentru a ‘salva esenţialul’.
Solidaritatea ‘elitei’ cu Traian Băsescu e alianţa celor care au ‘rezistat’ prin cultură cu unul care a ‘rezistat’ prin incultură. Când, în septembrie 2010, la Ateneu, Herta Muller a avut curajul să-i atragă atenţia lui Gabriel Liiceanu asupra a ceea ce ‘elita’ nu a făcut în timpul regimului comunist, mesajul ei a fost primit cu un cor de reproşuri şi chiar de insulte în presa de ‘elită’. [3] Vedeţi dumneavoastră, nomenclatura/’elita’ făcea/face rău ca să poată cândva să facă bine. Vladimir Tismăneanu, de exemplu, făcea răul de a scrie articole bolşevice şi ceauşiste ca să poată să facă binele de a scrie despre Adorno. Bolşevicii au făcut răul de a ocupa şi pustii România ştiind bine că doar în acest fel fiii şi fiicele lor vor fi într-o bună-zi în poziţia de a le face românilor binele ‘procesului comunismului’. Staliniştii au distrus Europa din România pentru ca odraslele lor să poată ‘băga’ România în ‘Europa’. Ceauşescu a dat un pistol de ajutor colectivizării doar ca să poată mai apoi să ne facă binele protocronist al filmelor cu Gerula. Normal că abdicarea regelui e un act reprobabil: comuniştii nu abdică/demisionează/renuţă niciodată. Ei nu ştiu să ne facă binele plecând, ci doar stând. Şi în Decembrie 1989 au fost ‘cu noi’. Tot ei. Tot cu noi.
In dorinţa lor de a fi şi cu cârnaţii de Pleşcoi în pod, şi cu buzele unse, cioflingarii prezidenţiali acuză de maximalism sau de iacobinism/fascism/comunism/extremism/mogulism/nesimţire/ingratitudine/inamiciţie pe oricine le reproşează lipsa de verticalitate trecută sau curentă. Altmineri însă, când vine vorba nu doar de ceea ce au făcut, ci şi de ceea ce au omis să facă cei neafiliaţi sectei lor, sunt necruţători. Odată criteriile relativizate astfel, viaţa publică degenerează într-o gâlceavă generalizată care, sub aparenţa democraţiei, pregăteşte terenul regimurilor dictatoriale, fasciste sau comuniste.
De fapt însă, lucrurile ar putea fi lămurite foarte simplu, cu ajutorul ‘fişei postului’. Doar Dumnezeu ştie cât de bun sau de rău e un om. Dar nu doar Dumnezeu ştie dacă un învăţător e bun sau rău, dacă un mecanic auto e bun sau rău, dacă un medic e bun sau rău, dacă un rege e bun sau rău. O vocaţie se împlineste cu ajutorul lui Dumnezeu, dar exercitarea ei se judecă după un set de criterii specifice. M. S. Regele Mihai şi-a făcut datoria de rege, dar ‘elita’ nu. Regele Mihai a rămas, împreună cu România profundă pe care o reprezintă, în opoziţie faţă de toate formele de siluire a naţiunii române. Dacă Regele a preferat să trăiască sub rangul său pentru a putea să rămână cu fruntea sus, ‘elita’ s-a înghesuit sub vremi pentru a putea trăi peste rangul ei.
Oare nu ar fi fost mai bine ca ‘elita’ să nu încaseze ani de zile salarii/onorarii grase de la Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu? Oare nu ar fi fost astfel ‘intelectualii lui Băsescu’ mai credibili ca şi critici ai mogulilor şi astfel mai folositori construcţiei unei democraţii reprezentative în România? Oare nu ar fi fost bine ca anumiţi membri ai ‘elitei’ să nu fie plătiţi ani de zile de George Soros? Oare asta nu îi făcea mai credibili ca patrioţi de dreapta, aşa cum se pretind? Oare nu ar fi mai bine ca Fundaţia Creştin Democrată condusă de Teodor Baconsky, ministrul de externe al România, să nu funcţioneze cu ‘sprijinul’ unor fundaţii germane a căror misiune a aceea de a promova interesele naţionale germane? Oare nu ar fi mai bine ca elita libertariană/neoliberală să susţină ‘statul minimal’ fără a mai căptuşi sinecurile şi a căpuşa bugetul de stat?
M.S. Regele Mihai a abdicat, dar nu ne-a părăsit niciodată. A rămas vertical chiar şi în exil. ‘Elita’ (nomenclatura) nu ne-a părăsit, dar abdică moral continuu, din 1945 încoace. Nu trăieşte conform codului ei de onoare. Nu îşi face datoria. Îndeplineşte doar, în teritoriu, sarcinile pe care i le trasează sponsorii. Din acest punct de vedere, unsul lui Dumnezeu nu poate fi judecat de unşii cu toate alifiile. Monarhul care poate intra în altar pe uşile împărăteşti nu poate fi tras la răspundere, pentru ce nu a făcut, de cei obişnuiţi cu uşa din dos a istoriei.
[1] Dar gustul pentru arta primitivă e îndeobşte unul de elită: ‘poporul’ nu gustă idolii voodoo într-atât încât să şi-i proţăpească în mijlocul sufrageriei. Şi nici în fruntea ţării. Incapabili să devină sfetnicii regelui sau părinţii naţiunii, intelectualii noştri de ‘elită’ se mulţumesc cu rolul de şamani care invocă, explică, adaptează şi amplifică bolboroselile idolului în şedinţe de spiritism mediatic.
[2] http://adriancioflanca.blogspot.com/2011/06/nuante-pentru-cine-mai-vrea-sa-le-vada.html. Dl Cioflâncă a confundat-o iniţial, în text, pe Regina Mamă Elena cu Regina Maria. Sesizat de un cititor atent, a retuşat ulterior. Nuanţe, nuanţe….
[3] http://www.dailymotion.com/video/xf23ey_herta-muller-ridiculizand-disidenta_fun. Vezi atacurile la adresa Hertei Muller publicate în, printre altele, Dilema Veche şi Dilemateca.
Mircea Platon