Corespondenţi de presă la Bruxelles au semnalat – în emisiunile posturilor franceze de televiziune, în presa scrisă franceză şi nu numai – primirea mai degrabă “rece” a propunerilor prezentate recent la Strasbourg de către José Manuel Barroso.
Nu a fost însă o surpriză. Reacţiile europarlamentarilor intervin după numeroase declaraţii contradictorii făcute în ultimele zile de liderii politici francez şi german, precum şi după o dezbatere calificată de analişti drept extrem de dificilă la reuniunea miniştrilor europeni de Finanţe ce a avut loc recent în Cipru.
Temerile, preocupările legate de consecinţele unei instituiri rapide a supravegherii stricte a băncilor din zona euro i-au divizat pe cei 27 miniştri de Finanţe europeni prezenţi atunci la Nicosia. Franţa, Italia sau Spania au cerut să se acţioneze rapid în această direcţie, în timp ce Germania consideră că nu trebuie “să ne precipităm” şi, mai mult, se opune ca Banca Centrală Europeană să supravegheze ansamblul băncilor europene. Suedia şi Polonia şi-au arătat îngrijorarea în privinţa statutului celor zece ţări ce nu fac parte din zona euro.
O prima temere a fost exprimată în legătură cu responsabilităţile supervizorului bancar european. Eurodeputaţii au subliniat necesitatea de a se conferi mai multă responsabilitate supervizorului, dar au cerut abilitarea Parlamentului European de a efectua anchete, a fixa bugetul supervizorului, a numi directorul instituţiei respective.
Observaţii au fost prezentate şi în legătură cu diviziunea dintre competenţele la nivel european şi cel naţional, în special pentru ţările care nu fac parte din zona euro. A fost exprimată opinia că o supraveghere bancară “cu două viteze” poate antrena o divizare a pieţei unice europene. A fost cerută insistent preconizarea unei colaborări strânse între supervizorii Băncii Centrale Europene şi cei naţionali, făcându-se în acelaşi timp o demarcare clară între responsabilităţile fiecăruia.
Precizări suplimentare au fost cerute de către europarlamentari şi în privinţa dispozitivelor de supraveghere a băncilor. În concepţia Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, BCE trebuie să aplice modalităţi diferite de supraveghere a băncilor, cu condiţia, însă, ca în cazul băncilor din zona euro să fie aplicat un sistem unic.
Unii eurodeputaţi, influenţaţi probabil de disputele din ultimele săptămâni între diverşi lideri politici europeni, au apreciat miercuri, în Comisia PE pentru afaceri economice şi monetare, drept “nerealist” calendarul fixat de Comisia Europeană pentru instaurarea supravegherii bancare.
Comunicat-surpriză al Germaniei, Olandei şi Finlandei
Edificator în privinţa atmosferei tensionate pe fondul căreia au loc dezbaterile asupra Uniunii Bancare Europene este şi comunicatul comun – cu impact negativ imediat pe piaţa de capital – dat publicităţii miercuri, în urma întâlnirii de la Helsinki a miniştrilor de Finanţe ai Germaniei, Finlandei şi Olandei. Textul repune de fapt în discuţie însăşi esenţa a ceea ce s-a convenit la summitul european din iunie, în legătură cu posibilitatea recapitalizării directe a băncilor în dificultate.
Comunicatul precizează că viitorul Mecanism European de Stabilitate (MES) “nu poate recapitaliza sectorul bancar decât în viitor şi că acum nu poate gira actuala situaţie dificilă creată de criză”. Or, aşa cum s-a convenit la summitul european din iunie, o uniune bancară, cuplată cu achiziţionarea de obligaţiuni de stat în condiţiile anunţate la începutul acestei luni de către BCE, este considerată un element-cheie pentru salvarea monedei euro şi restabilirea încrederii pe pieţele financiare.
Şi în cuplul franco-german sunt divergenţe privind supravegherea bancară
Deosebrile de opinii între Paris şi Berlin privind crearea Uniunii Bancare Europene şi instituirea unei stricte supravegheri a băncilor europene au fost remarcate încă la summitul european din luna iunie, la lansarea proiectului, dar preşedintele François Hollande pare să o abordeze pe Angela Merkel cu mult tact, răbdare, dar tot mai insistent.
Dovadă: recenta întâlnire de la Ludwgsburg, în landul Bade-Wurtemburg, la aniversarea a 50 de ani de la reconcilierea franco-germană, prilej cu care în convorbirile ce le-au purtat după marcarea evenimentului amintit a fost reluată şi chestiunea Uniunii Bancare Europene. “Eu sunt favorabil creării uniunii bancare, o etapă foarte importantă pe care trebuie s-o depăşim în mai multe stadii succesive”, dar “cu cât acţionăm mai repede, cu atât mai bine” – a afirmat preşedintele Hollande la conferinţa de presă comună de după convorbiri.
Angela Merkel a răspuns însă cu o opinie total diferită. Ea a subliniat că este vorba de “un proces ce va cere timp”, insistând asupra calităţii acestui proces crucial pentru construcţia economică europeană. “Pentru mine, a spus dna Merkel, importantă este calitatea… Nu serveşte la nimic realizarea foarte rapid a ceva ce nu funcţionează. Voi cere miniştrilor noştri de Finanţe să acţioneze”.
A nu se uita că propunerea Comisiei Europene, susţinută de Paris, include supunerea supravegherii de către BCE a 6.000 de bănci din zona euro, inclusiv a tuturor băncilor din Uniunea Europeană, în timp ce Berlinul doreşte supravegherea doar a băncilor cele mai importante. Pentru analiştii de la “Les Echos” este greu de crezut că Bundesbank sau băncile londoneze vor accepta până la urmă controlul BCE. Anglia (ea are totuşi scuze, nefăcând parte din zona euro), Suedia, Polonia şi Danemarca au avertizat că proiectul “este pur şi simplu inacceptabil” pentru băncile lor.
Autorităţile unora din Europa Răsăriteană (analiştii de la “Les Echos” nu precizează despre ce state este vorba – n.n.) au declarat că “nu doresc să-şi asume riscul de a-şi pierde băncile şi de a se găsi în situaţia de a fi dominaţi de un organism bancar ale cărui puteri de decizie se află în mâinile celor “mari”.
În contextul actual, sistemul bancar european rămâne un obiectiv ce trebuie construit
Trebuie recunoscut, afirma analistul Pascal Ordonneau de la “Les Echos”, că lansarea ideii unei Uniuni Bancare Europene “a avut în sinea ei ceva surprinzător şi suprarealist”… “Toţi ştim, reaminteşte analistul, că băncile s-au aflat la originea crizei actuale. Ele fac obiectul criticilor unei opinii publice furioase împotriva dezmăţului şi a concepţiei lor despre bani şi bonusuri… Dar, tot atât de adevărat este că băncile sunt întotdeauna asimilate independenţei politice şi economice a unei ţări. Băncile sunt încă simbolurile şi mijloacele prin care este exprimată suveranitatea. Dacă băncile centrale europene tind tot mai mult să fie un gen de filiale ale BCE, băncile europene private sau publice lasă încă impresia că puterea monetară nu a părăsit solul naţional. În acest context, rolul BCE ca Bancă Centrală responsabilă a sistemului bancar european rămâne un obiectiv ce trebuie construit. Acordul recent semnat nu este decât o bună bază de discuţii”, conchide analistul mai sus menţionat.
Băsescu vrea în uniunea bancară, Ponta vrea la masă
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, acum două săptămâni, la Bruxelles, că i-a asigurat pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi pe preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, că opţiunea României este de a fi parte a uniunii bancare, chiar dacă nu face parte din zona euro. “I-am asigurat şi pe domnul Barroso şi pe domnul van Rompuy că România va fi parte a uniunii bancare – sigur, aici sunt de discutat modalităţile – iar argumentul principal pentru care România doreşte să fie parte a uniunii bancare, chiar dacă nu este în zona euro, este legat de faptul că 85% din piaţa banking-ului românesc e ocupată de bănci din zona euro”, a precizat şeful statului. Răspunzând unei întrebări, Băsescu menţiona atunci că a discutat cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, înainte de a merge la Bruxelles.
După câteva zile premierul Ponta a spus că România va decide în privinţa aderării la uniunea bancară după ce vor fi clarificate unele probleme expuse de alte ţări, precum Polonia, şi pornind de la ideea că oficialii români trebuie să fie “la masă”, proiectul actual nepermiţând României să îşi exprime opinia în uniune.
El preciza că Guvernul, în consultare cu Parlamentul şi cu Banca Naţională a României, va avea o poziţie oficială în perioada următoare pe această temă, pe măsură ce sunt lămurite unele aspecte ridicate de alte ţări, în special de Polonia.
“Guvernul polonez a spus: “Cum putem să aderăm la o uniune bancară la care nu avem dreptul să participăm la discuţii şi nu avem drept de vot, pentru că, nefiind în zona euro, noi avem dreptul doar să fim de acord, nu avem dreptul să ne spunem părerea?” Or, din acest punct de vedere, cred că România, ca şi Polonia, şi alte ţări care şi-au exprimat deja acest punct de vedere, sigur că trebuie să meargă în direcţia unei mai mari integrări la nivel european, dar cu condiţia să fii la masă. Nu poţi să fii în afara camerei şi să fii de acord. Ăsta e un gen de reprezentare a României care ne-a afectat în ultimii ani. Noi totdeauna eram de acord cu ceva ce nu ne băga nimeni în seamă”, declară Ponta.
Potrivit acestuia, uniunea bancară este o idee bună, dar România, ca să fie parte la ceva, trebuie să fie şi “primită la masă”, iar în propunerea actuală, nefiind membră a zonei euro, România nu poate nici să participe, nici să-şi spună părerea în cadrul uniunii bancare.
Maria Capitaine
sursa: curierulnational.ro