Unde am fost în ultimii 25 de ani?

O întrebare care mi-a stăruit mult timp în urechi şi în minte, întrebare pusă de un tânăr proaspăt absolvent de politehnică. Un tânăr ce-și caută cu ardoare un loc de muncă… acasă. Tânărul cu pricina, îmi aducea argumente zdrobitoare, pe care le ştiam deja, în favoarea găsiri unui job, în inginerie, aici la noi acasă, erau discuţii „pro” şi „contra” plecării sale în afară, când la un moment dat ne-a întrebat pe toţi cei de faţă, dacă ştim exact situaţia locurilor de muncă şi a recunoaşterii unor calităţi profesionale acum în România… Apoi, după câteva răspunsuri subiective date de interlocutori, am primit mai multe întrebări care, la drept vorbind, ne-au lăsat fără replică!

…„Voi nu ştiţi care este situaţia locurilor de muncă în ţară? Nu ştiţi că nu poţi lucra în profesia ta decât dacă te umileşti la maxim? Că nu-ţi este răsplătită muncă corespunzător? Nu ştiţi câţi absolvenţi devin şomeri? Nu ştiţi ce prăpastie este între preţuri şi salarii în România? …De ce s-a ajuns aici? Unde aţi fost în ultimii 25 de ani?”…

Apoi, s-a lăsat o linişte deplină… Au năvălit în mintea mea tot soiul de gânduri şi de frânturi de cuvinte, gâtuite, sugrumate şi un gust amar al deznădejdii! Tânărul, avea perfectă dreptate. Naţiunea Română, nu este acasă! Sau poate, mai bine zis, nu a fost acasă. Am fost mereu plecaţi şi la propriu şi la figurat. Am fost şi mai suntem absenţi la marea decimare şi sucombare a societăţii noastre, iar cei care sunt de faţă, asistă neputincioşi la acest supliciu. Marii oligarhi politici şi-au reconsiderat principiile de atac asupra ţării. O fac, dar mai bine mascat, apar la TV şi ne arată că politica românească are şi o faţă umană.

Plâng uneori pentru binele ţării… Se roagă la Dumnezeu, în Parlament, în biserici şi pe unde apucă, să să le fie iertate greşelile şi pentru izbăvirea de păcate… Sunt gata să o ia de la capăt, doar să fie lăsaţi în scaunele puterii… Recunosc orice greşeală a adversarilor politici, ăasigurând totuşi clemenţa acestora… Totul pentru „Binele ţării”! În fapt, cred că sunt două „românii”… Una a lor, cu afacerile lor grele, ilegale ale economiei subterane şi cealaltă a celor mulţi, cea reală, cu salarii de mizerie cu taxe şi preţuri nesimţite şi halucinante cu o economie aproape invizibilă, cu pensii care asigura o moarte, în chinuri, lentă şi sigură a milioanelor de pensionari… Un genocid al naţiunii româneşti!

În ultimii ani apar, tot mai multe figuri la televizor, ale oligarhilor politici, care îşi asigura spatele, transformându-se, precum cameleonul sau ca omida în fluture, exact după forma criticilor. O formă fără fond de fapt, de faţadă şi pentru campanie electorală.

Parchetul, SRi-ul, DNA-ul, poliţia şi alte structuri ale puterii din acest stat îşi joacă bine rolul. Fac dosare, arestări, urmăriri, cu presa după ei, să dea bine în jurnale şi în presa internaţională. Apoi, celor sacrificaţi a fi arestaţi, li se asigură un proces „corect” şi o pedeapsă pe măsură, cu sau fără suspendare, cu o executare cel mai adesea doar de la câteva luni până la câţiva ani, cu un regim semiliber şi cu eliberări pe caz de boală şi/sau pentru bună purtare… Aici intervin magistraţii „unşi’’ de sistem! Toate, aşa pentru binele poporului, şi să vadă prostimea, că, vezi Doamne!, lucrurile se schimbă, pentru că acest regim este mai bun decât precedentul, că actuală putere face ordine în propria sa ograda…

De fapt, totul este un joc de imagine publică a unui Stat cangrenat şi muribund. O cârpeală a faţadei sistemului oligarhic românesc. Totul este bine regizat, pentru a lungi agonia, pentru a putea fiecare să dea bine la TV pentru alegeri, pentru cei 30 la sută dintre naivii şi credulii din zona „gri”, care le asigură lor, oligarhilor politici, sursă de vot…. În acest timp, noi ceilalţi ce facem? Aşteptăm cuminţi o schimbare providenţială. Aşteptăm acel Mesia al politicii româneşti care ne va izbăvi pe toţi. Aşteptăm şi visam cu ochii deschişi şi cu mintea frământată pentru traiul de zi cu zi, de achitarea ratelor, a taxelor, năuciţi de creşterile de preţuri peste noapte. Visam cu ochi deschişi în TV, la acei zombii ai politicii noastre care ne declamă demagogic că a sosit binele pe tărâmul naţiei române odată cu ei!

Atâta timp cât există acest sistem politic bazat în principal prin nerespectarea legii de către Aleşii Neamului, prin promovarea de non-valori în funcţii de conducere, printr-un sistem juridic corupt şi şantajabil, prin promovare pe liste electorale de partide a unor oameni neeligibili şi incompetenţi, neselectati şi neevaluaţi de către nimeni prin imixtiunea politicului în poliţie şi organe de cercetare penală, printr-o reţea de securitate naţională la discreţia politicului. Atâta timp cât se întâmplă toate acestea nu vom putea vorbi despre binele ţării, al cetăţeanului de rând, tot aşa nu vom putea vorbi despre libertăţi, drepturi şi răspunderi depline de la preşedinte la ultimul om în stat!

România în acest moment are nevoie de o Mişcare Naţionalist Radicală, care, fără accente xenofobe şi rasiste, să tindă către o schimbare radicală în toate structurile statului de drept. O mişcare naţională puternică, care să reprezinte şi să apere drepturile şi libertăţile cetăţeanului, ale naţiunii în ansamblu şi care să repună statul de drept în propriile valori şi reguli, pentru binele ţării şi al cetăţeanului de rând. Să impună o profundă respectare a valorilor tradiţionale, a istoriei şi a culturii naţiunii româneşti, la toate nivelurile. Această mişcare ar fi o posibilă soluţie aplicată urgent ţării pentru redresarea şi revigorarea naţiunii. Dacă vom aştepta schimbări profunde de la acest sistem politic, vom rămâne doar cu o eternă speranţa în mai bine, neîmplinită niciodată. Aşteptarea nu a fost şi nu va fi soluţia benefică pentru că generaţiile care vin ne pun deja o întrebare oarecum retorică: „Voi unde aţi fost în ultimii 25 de ani?”.

Autor: Viorel Sandu

Sursa: Ziarul Natiunea