Un spectacol pagubos si inutil pentru romani

După o scurtă perioadă de relaxare, cei doi agitaţi ai scenei politice româneşti şi-au reluat spectacolul. Am mai scris că Traian Băsescu, histrionic şi cabotin, şi-a găsit naşul în Victor Ponta, la fel de histrionic, dar mai energic. Ambii au replici, fac deliciul celor care se uită la emisiunile politice la televizor şi îşi citesc nevrotic mesajele de pe Facebook la fiecare oră. Ambii trăiesc cu sentimentul că pot face orice, oricum, oricând, cu un voluntarism trist, căci abia după ce faci orice, oricum, oricând îţi dai seama că ţi-ai pierdut vremea cu teme minore. Ambii sunt cunoscuţi pentru replici, nu pentru acţiuni. Traian Băsescu pentru profunda vorbă “iarna nu e ca vara”, cu care s-a lansat în politica mare, iar Victor Ponta cu vorba “am pierdut alegerile pentru că au furat mai mult ca noi”, o definiţie paradigmatică a politicii bulevardiere. Fiecare are o listă de realizări politice remarcabile (victoria lui Traian Băsescu în alegerile municipale din 2000, aranjamentul parlamentar care i-a permis lui Victor Ponta, în 2012, să doboare cabinetul fragil al lui Mihai Răzvan Ungureanu şi să devină prim-ministru, nu prin alegeri, ci prin lupte de culise). Ambii sunt obsedaţi de comunicarea publică şi consumă enorme resurse în apariţiile la televiziune. Ambii sunt lideri autoritari în propriile partide politice, neacceptând nicio deviaţie de la linia lor personală şi împărţind oamenii după ataşamentele lor emoţionale. Ambii sunt legaţi de cercuri de interese economice profunde, fără nicio frică de a fi descoperiţi, căci Justiţia din România nu are încă abilităţile necesare de a ataca vârfurile când sunt la vârf, ci doar când sunt în cădere liberă. Iar mass-media, care are peste tot în lume rolul de a dezvălui aceste interese, înainte ca Justiţia să se sesizeze, sunt într-o stare atât de slabă financiar încât abia mai respiră.

Portretele de mai sus, inevitabil parţiale şi subiective, nu sunt deloc descoperiri ştiinţifice. Publicul îi priveşte pe ambii cu neîncredere şi dezinteres, mai preocupat de traiul zilnic decât de moralitatea, buna creştere sau cultura liderilor politici. Detaşarea publicului de politic este totdeauna facilitată de funcţia de divertisment a actorilor politici. Când, într-o ţară, politicienii la vârf se ocupă de circul mediatic poţi să fii sigur că acea ţară are probleme de corupţie, deficite, incapacitate administrativă şi direcţie greşită. Nu cred că aţi citit în ultimii douăzeci de ani ceva manelist despre vreun politician la vârf din ţările nordice, Germania sau Belgia, dar cu certitudine vă aduceţi aminte de circul lui Berlusconi sau al lui Sarkozy. Ambii urmăriţi penal, de altfel. După ce au ieşit din funcţii…

Traian Băsescu nu se mulţumeşte cu finalul apropiat a două mandate sterpe. Vrea să se reîntoarcă în aprecierea publică. Vrea să redevină liderul popular care a fost – venind la putere cu o margine infimă, dar cu un mandat bine definit. Eliminat de vechea gardă din propriul partid, cum (aproape) a fost Ion Iliescu în 2005 sau Petre Roman în 2001, Traian Băsescu se ocupă acum de crearea unui partid nou. Se simte în putere. Are acces la dosare confidenţiale şi le foloseşte pe deplin, cum a făcut-o de multe ori în cursul carierei sale politice. Contestă orice. Nu dă nicio mână de ajutor, dar ameninţă, avertizează, vociferează. Încearcă să se reaşeze pe scaunul unde l-a trimis publicul – campion al anticorupţiei, cu rezultate minime, dar cu propagandă maximă. Omul care şi-a turnat propriul Guvern la Înalta Poartă, care a închis orice posibilitate de negociere cu Federaţia Rusă, care a jignit milioane de oameni din această ţară, făcându-i responsabili de o criză pentru care nu a fost deloc pregătit, vrea acum să fie votat ca un politician responsabil, decent, popular şi experimentat. Istoria se repetă – întâi ca tragedie, apoi ca o comedie – ca să dau un citat celebru. În ciuda enormului efort depus de ciracii săi pe toate canalele electronice, Traian Băsescu poate ieşi din scenă prin uitare şi lehamite, nu prin recunoştinţă sau aprobare.

Mai junele său partener riscă acelaşi destin. Ca şi Traian Băsescu, a ajuns într-o poziţie în care nu mai trebuie să te afirmi, ci să faci. Este recunoscut, confirmat şi votat. Acum evoluţia sa individuală nu este legată de numărul de minute pe care i le acordă un cancelar sau un prim-ministru, ci în numărul de probleme de pe agenda publică atacate, rezolvate sau deschise. Şi sunt sute. Mii. Să repetăm un truism al zilei: Victor Ponta are o şansă extraordinară să facă. Majoritate în Parlament, un preşedinte cu ochii în dosare, sprijin extern, sprijin public masiv. Victor Ponta poate să schimbe. Şi nu după alegerile din 2014, când pesediştii speră să scape de liberali, iar liberalii speră să scape de pesedişti. Ci acum, cu un Guvern molatic şi fără iniţiativă, cu un public dezinteresat, în condiţii financiare şi economice impuse din afară.

Este numai decizia dânsului.
Aşa cum a fost şi cea a lui Traian Băsescu. Acesta a ales să fie. Victor Ponta poate alege să facă.

autor: Alin Teodorescu

sursa: curierulnational.ro