Ca să aveţi un ordin de mărime despre uriaşa sumă despre care vorbim, anul trecut s-au lansat prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) cereri de oferte pentru achiziţii de bunuri şi servicii în valoare totală de 22 de miliarde de euro. Cam atât ştim sigur şi cu certitudine despre banul public. Restul e can-can! Autoritatea care supraveghează cheltuirea acestor bani nu ştie nici ea cât din această sumă uriaşă s-a dat printr-una dintre procedurile prevăzute de lege şi câţi s-au dat direct prin ceea ce lumea presupune de regulă că este o şpagă de partid.
Legea permite autorităţilor şi instituţiilor publice să facă achiziţii directe dacă suma nu depăşeşte 15 mii de euro, dar cei iniţiaţi ştiu că atunci când vrei să faci un aranjament trebuie doar să împarţi banii în mai multe grămăloare mai mici de 15 mii de euro. Câte grămăjoare de acest fel face statul român într-un an?
Pot fi milioane, sute de milioane sau chiar miliarde. Nimeni nu ştie, nici măcar statul român. Şi nici nu vrea să ştie, căci ar fi chiar simplu să introducă obligativitatea folosirii platformei electronice pentru absolut toate achiziţiile, fără excepţie.
În acest moment nouă, cetăţenilor României, nu ne rămâne decât să stăm pe margine şi să croşetăm la cifrele negre ale şpăgilor publice din România, visând la ziua în care statul le va combate eficient şi va avea astfel suficienţi bani şi pentru salarii şi pentru investiţii şi pentru o impozitare mai decentă.
Când mai auziţi pe la televizor un politician care cere încrâncenta autorităţilor publice să pună pe site-ul de internet fiecare leuţ cheltuit, zâmbiţi-i! Frazele sforăitoare despre cinste şi anticorupţie sunt doar glume. Sistemul este conceput să vă fure.
Autor: Moise Guran
Sursa: Bizday.ro