Site icon gandeste.org

Un protestatar: Scrisoare către guvern

Salut, Ponta. Nu ma stii. Nici eu nu pot spune ca te cunosc. Dar m-am gandit de curand la tine, in mai multe randuri, te-am mai vazut pe la stiri si am simtit nevoia sa iti spun cateva cuvinte.

Stai linistit, nu te urasc. Nici macar nu te dispretuiesc. Am o lipsa totala de respect fata de tine, insa asta e cu totul alta poveste. Nu prea te-am bagat in seama mult timp, erai ceva acolo, undeva, luat ca atare. Te-am mai remarcat putin pe la referendum acum ceva timp si trebuie sa recunosc ca nu mi-ai placut prea mult. In fapt singurul motiv pentru care am votat Nu prin neparticipare ai fost tu si baietii tai. Dar sa nu lasam prejudecatile sa stea in calea relatiei noastre curente, si sa discutam ca de la om la om.

In ultima vreme te tot vad si te tot aud. Printr-o conjuctura ciudata caile noastre s-au intalnit si avem un conflict major de interese. Sa stii ca nu e vorba doar de tine personal, e vorba de tot ce reprezinti si toti oamenii din jurul tau fie ca iti sunt aliati sau adversari. Diferenta e vaga si tine doar de forma. Dar pentru ca tu esti in fruntea lor acum ma adresez tie.

Da, ai ghicit, are legatura cu Rosia Montana. Legatura este insa arbitrara, putea sa fie la fel de bine orice altceva, nu conteaza. Asta s-a intamplat sa fie, asta e ideea a carui timp a venit, asta e subiectul de fata.

Sa stii ca te inteleg intr-un fel. Imi dau seama cat de greu trebuie sa fie. Imi dau seama ca esti prins intre ciocan si nicovala, si orice decizie ai lua vei pierde. Ai pierdut incet de anul trecut cand ai crezut ca tinerii ce aruncau cu pietre erau de partea ta doar pentru ca loveau in acelasi loc ca si tine. Nu ai vazut insa samanta schimbarii, ai ignorat semnele. Si acum ce sa-i mai faci ?

Nu te asteptai la asta. Nimeni nu se astepta la asta, nici noi nu ne asteptam. Dar iata ca este. E cam nasol, stiu. Adevarul e ca esti un copil prins intr-un joc putin cam mare. Ai niste datorii de platit, ai niste promisiuni facute unor baieti pe undeva si lucrurile nu mai sunt chiar simple. Credeai ca o sa treaca pur si simplu cum au trecut toate neobservate atata timp. E ok, si eu credeam acelasi lucru.

Dar iata ca nu mai trec. Iata ca ceva s-a schimbat si s-a schimbat mocnit, pe fundal si acum iese la iveala. S-a schimbat de la sine si s-a schimbat odata cu generatiile. Nu de tot si nici nici macar atat de mult, dar suficient cat sa existe o masa critica si sa faca posibil ceea ce s-a intamplat.

Ieri m-ai jignit din nou. M-ai jignit cand ai spus ca pe protestul meu de buna credinta s-au mulat interese straine care vor ca Romania sa nu isi redeschida mineritul. Poate ca asa e, nu am informatiile necesare sa vad asta si nici tu nu te-ai obosit sa le arati. Voi presupune ca ai scos asta din burta asa cum faci de obicei, insa chiar si asa nu ar conta. Ar putea fi si Soros. Cu ce schimba asta lucrurile ? Crezi cumva ca raul impotriva caruia lupt devine cumva mai bun doar pentru ca de spatele meu s-a atasat vreun interes strain ? Ei bine te inseli, raul ramane tot acolo, si problema mea e cu el. Dar si cu tine.

M-ai jignit atunci cand ai plecat sa scoti o mana de pseudomineri dintr-un muzeu in timp ce eu ieseam cu alti 20.000 de oameni in strada. M-ai jignit atunci cand te-ai sucit ca pitipoanca nehotarata de la “proiectul e inchis” la “proiectul trebuie analizat” . M-ai jignit cel mai rau cand ai trimis proiectul ala absurd de lege si nici macar nu ai avut curajul sa ti-l asumi. Dar e ok, am spus ca nu o sa ma supar. Proiectul nu e mai rau decat multe altele pe care in ignoranta mea le-am lasat sa treaca. Insa cam pana aici a fost, m-am trezit si eu.

Sa stii ca exista o solutie. Ai putea pleca acum. Ai accepta rusinea infrangerii si istoria te va ierta. Nu o sa caut razbunare, nu ar avea rost si nu ar folosi nimanui atat timp cand in sfarsit lucrurile merg spre bine si ai contribuit si tu la asta plecand. E doar o decizie. Si banuiesc ca e cumplita viata ta acum. Banuiesc doar ca nu poti sa dormi noaptea si nici cu nevasta nu te impaci prea bine. Orice faci pare sa te loveasca in cap. Repeti ca un nebun aceleasi actiuni sperand ca o sa obtii alt rezultat. Te gandesti la viitor, iti e teama. Iti e teama de mine, iti e teama de ce as putea face si ce as putea deveni. Te minti singur ca o sa ma culc la loc, ca o sa obosesc si o sa mi se faca frig pana la iarna. Nici asta nu e exclus, dar nu conteaza. Voi fi mereu acolo, cu un ochi deschis gata sa ma trezesc. Si chiar daca acum ma voi culca la loc, ma voi trezi din nou si ma voi trezi mai puternic. Acum sunt iertator, acum in mana am un banner si o sticla goala. Data viitoare nu mai garantez.

Insa nu cred ca voi adormi, cred ca voi sta treaz de data asta.

Asa ca mai bine pleci acum si cea mai mare favoare ti-o faci singur. Vei putea dormi noaptea. Si daca pleci poate il iei si pe chelios cu tine. Ia-l si pe somnorila ca nu il mai vad pe saracul om de cearcane. Plecati toti, dormiti si voi putin. Lasati lucrurile sa se schimbe, a venit vremea. Puteti face loc acum, frumos si in liniste sau mai tarziu intr-un alt mod. E ok, relaxeaza-te. Pleaca. Plecati.

Fara respect,
Un protestatar.

Autor si fotograf: Aurel Manea
Sursa: Dystalgia Aurel Manea Pgotography

Exit mobile version