Nevoia de ideal
La atatia ani, ar fi fost mare nevoie de un nou proiect. Se zice ca am fi avut o Revolutie. Dar fara un program si lideri care sa o fi pregatit si condus, ea a fost in fapt o rascoala populara, recuperata rapid de fosti apartcici care i s-au pus in frunte, fara nimic altceva in minte decat sa uzurpe locul fostului dictator si sa-i copieze reflexele. Ceea ce avem si azi. De sus pana jos.
Dupa doua decenii, ne-am impotmolit, iar elitele noastre nu sunt in stare sa ne trezeasca din amortire si sa ne arate calea spre un viitor demn, sa pronunte cuvantul care uneste si genereaza forta. Migratia celor mai luminate minti ne-a subtiat taria mesajului, analfabetismul a crescut alarmant, iar invatatorii, inteleptii striga in pustiu.
In loc de proiecte, electoralism perpetuu
Campania electorala de anul viitor ne gaseste mai dezbinati ca oricand, caci machiavelicul “divide et impera” a fost singura ideologie a actualilor diriguitori. Le-a convenit fragmentarea sociala, de aceea au urmarit in permanenta sa ne ridice pe unii impotriva altora, pe privati contra bugetarilor, pe parinti si elevi contra dascalilor, pe pacienti contra medicilor…
Fratia miscarii sindicale a fost sparta, iar liderii pusi sa se incaiere cu membrii. La toate au pus umarul si serviciile subordonate politic, mass-media obediente si chiar Justitia. Doar pentru linistea Puterii.
Acelasi scenariu procustian i s-a aplicat si Opozitiei. A fost adus PSD la guvernare, visul implinit al dlui Basescu, doar-doar va inchide gura maselor populare si a sindicatelor. Stia ca vin vremuri grele. Rolul decorativ al social-democratilor la Palatul Victoria si nevoia PD-L de a controla votul prezidential i-au scos din jocul politic. Criza si recesiunea insa au lovit cu putere, Executivul actual se clatina, iar din reforme a ramas numai gargara politicianista.
Ni s-au inecat corabiile
Ceea ce inspaimanta este ca speranta de mai bine nu se naste. Daca fostul Contract cu Romania al Conventiei Democrate a descatusat energii nebanuite, reusind sa provoace prima alternanta legitima la guvernare, daca intelectualii progresisti si societatea civila erau atunci trup si suflet de partea schimbarii, astazi nu ne surade sansa iesirii din mlastina saraciei, a inapoierii si a manipularilor. Ne lipseste elanul, nu mai credem in nimic. Peste 70% dintre tineri vor sa plece. Vreme de restriste.
Ca o turma fara pastor, iarasi tanjim dupa revirimentul economic al bulgarilor, ungurilor, polonezilor. Nici nu indraznim sa visam mai departe. Ne-am lecuit de vise. Mai lipsesc doar antenele indreptate catre ei. Am mai ratat doua decenii.
O raza de speranta a palpait la nunta printului William cu Kate Middleton, cand regele nostru Mihai I a fost tratat cu cele mai inalte onoruri de regina Angliei si nobilii sai curteni. A starnit admiratia si aprecierea intregii lumi.
Pentru o clipa am avut revelatia gratiei divine care s-ar fi putut revarsa peste Romania. Peste poporul pentru care strainul print Charles face o pasiune, dar pe care dregatorii contemporani il tin la marginea Europei. Sa nu cumva sa se molipseasca de democratie si bunastare.
Autor: Petru Tomegea
Sursa: Ziare.com