Un paradox: ţară subdezvoltată fără potenţial de creştere!

România este o ţară subdezvoltată şi, ca atare, ar trebui, în mod obiectiv, să aibă un mare potenţial de creştere economică. Dacă acest potenţial ajunge să fie valorificat este o altă problemă! Dar, în mod straniu – nu însă şi întâmplător – potenţialul de creştere economică al României este derizoriu, de 1% maximum 2% anual, prăbuşindu-se pur şi simplu în ultimii ani. Acum jumătate de deceniu era considerat de 5-6 % anual, iar, cu un deceniu în urmă, chiar mai mult! Cu acest fapt economiştii români, dar şi experţi străini care au în studiu şi România, sunt aproape la unison. Inclusiv menestrelii abordărilor FMI-CE care au ghidat economic România în ultimii ani, abordări administrate fără mari diferenţieri atât de guvernarea PDL-istă cât şi de cea USL-istă şi talonate, într-o continuitate dezastruoasă, de o aceeaşi politică a BNR!

Această prăbuşire a potenţialului de creştere economică în România ar trebui să fie cap de agendă pe masa oficialilor de la Bucureşti, indiferent dacă guvernamentali sau bancari. Pentru că este vorba de cel mai tulburător fenomen economic prin însuşi paradoxalul său. Ce şanse mai poate avea România să se dezvolte cu un potenţial de creştere economică de numai 1-2 % anual?! Necum să mai ajungă din urmă vreo ţară din arealul european?! Fenomenul pune în evidenţă indubitabil eşecul notoriu al abordărilor economice din ultimii ani pe baza programelor FMI şi politicilor BNR asociate.

Unii cercetători, probabil legaţi de USL, consideră că austeritatea impusă de aceste reţete pe vremea PDL a epuizat potenţialul şi l-a adus la nivelul derizoriu actual. Austeritatea operează însă, din punct de vedere economic, în zona reversibilului. Poate, deci, modifica doar în mod pasager potenţialul. Altceva din programele FMI-iste şi Bruxelles-iste a sugrumat potenţialul de creştere economică din România, anume ceva din zona iremediabilului!

Cauzele prăbuşirii potenţialului de creştere economică al României sunt clare şi indubitabile: desfiinţarea cu rapiditate în ultimul deceniu a economiei româneşti din România, bună sau rea cum era aceasta, şi înlocuirea ei parţial cu o economie străină de tip colonial, axată doar pe profit pe termen scurt, pe activităţi cu valoare adăugată joasă şi pe exploatarea forţei de muncă ieftine din România, lovitura pecetluitoare dând-o băncile străine aduse şi ajutate de dl Isărescu să controleze întregul sistem bancar şi să extragă până la epuizare seva economică din ţară.

În mod absolut cretin, susţinătorii declaraţi ai reţetelor FMI-iste şi Bruxelles-iste pretind că potenţialul de creştere economică a fost amputat din cauză că „reformele” prescrise nu au fost implementate cu suficientă fermitate: cu alte cuvinte, ne-am tăiat doar labele de la picioare, în timp ce ar fi trebuit să ne tăiem picioarele cu totul, căci probabil atunci ne-ar fi dat capitalul străin niscai proteze miraculoase!

Autor: Ilie Serbanescu

sursa: jurnalul.ro