S-a născut în Franța, din ”întâmplare” într-o familie de evrei germani refugiați în 1933 din Germania. A pendulat constant între cele două țări, care nu i-au fost niciodată patrii: și-a petrecut o parte din copilărie la Paris, după care s-a mutat în Germania, unde tatăl său profesa avocatura.
Apatrid la naștere, la împlinirea vârstei de 18 ani a avut dreptul de a cere ambele cetățenii, dar a renunțat la cea franceză pentru a fugi de satisfacerea stagiului militar. Așa se nasc eroii vremurilor moderne…
A revenit în Franța în 1966, pentru a studia sociologia la Universitatea din Nanterre. Aici s-a apropiat de mișcările anarhiste. În primăvara lui 1968 s-a făcut remarcat în timpul revoltelor studențești de stânga, devenind foarte repede unul dintre liderii acestora. Tupeul și aroganța l-au ajutat foarte mult, bineînțeles. Va fi chiar unul dintre conducătorii revoluției ”culturale” din mai 1968, al revoluției lui „Este interzis să interzici!” A primit porecla de „Dany le Rouge” („Dany cel Roșu”), iar faptul că originile sale evreiești și străine au fost exploatate de oponenții revoltelor a dus la apariția sloganului popular „Nous sommes tous des juifs allemands” („Suntem cu toții evrei germani”).
Pe 8 ianuarie 1968 îl apostrofa pe Francois Missoffe, ministrul francez al Tineretului și Sportului: „Am citit ‹Livre blanc sur la jeunesse› pe care aţi scris-o. Şase sute de pagini de inepţii! Nu vorbiţi despre problemele sexuale ale tinerilor”. Sexul, o preocupare constantă a politicianului european, concepțiile pe acest subiect încununând, de altfel, cariera politică cât se poate de ”onorabilă” a lui Cohn-Bendit.
Intervenția brutală a poliției asupra manifestanților a dus la alăturarea sindicatelor la proteste, ceea ce a condus la paralizarea completă a țării.
Întors în Germania, a fost unul dintre membrii fondatori ai grupării «Revolutionärer Kampf» («Lupta Revoluționară»), unul dintre ceilalți membrii fondatori fiind Joschka Fischer, viitor vice-cancelar german, cu care Cohn-Bendit va avea o colaborare de lungă durată. Numeroase acuzații de vandalism, acțiuni criminale și pedofilie legate de această perioadă au apărut după ce Cohn-Bendit a devenit o personalitate politică importantă.
În 1984 se alătură partidului ecologist german, «Verzii», pe listele căruia devine viceprimar al orașului Frankfurt, în 1989. În 1994 a fost ales în Parlamentul European din partea Germaniei, iar în 1999 din partea Franței, candidând pe listele partidului ecologist francez «Verzii». Bendit tindea către modelul de european ideal, doar că îi mai lipsesau câteva steluţe aurii pe albastru infinit al existenţei…
Mai târziu, cariera politică a acestui personaj părea de nestăvilit, ajungând co-președinte al Grupului Verzilor – Alianța Liberă Europeană din Parlamentul European. Membru al Comitetului Economic şi Financiar şi al Comitetului Constituţional şi este, de asemenea, un membru supleant al Subcomitetului Securităţii şi Apărării.
Pe 5 decembrie 2008, membrii Conferinţei Preşedinţilor Parlamentului European, printre care şi Cohn-Bendit, vizitau Cehia, înaintea preluării de către această ţară a preşedenţei Uniunii Europene. În cadrul vizitei s-au întâlnit cu preşedintele Cehiei Václav Klaus. Ca preşedinte al Grupului Verzilor, Cohn-Bendit a pregătit o mică regie apărând în faţa preşedintelui cu un steag al Uniunii, pentru ca apoi să declare: „Nu îmi pasă de opiniile lui Klaus despre Tratatul de la lisabona, Klaus trebuie doar să îl semneze”. La fel de autoritar, Cohn-Bnedit le-a spus, de asemenea, cehilor să nu intervină pentru a modifica pasajele din tratat care se refereau la schimbările climatice. Întâlnirea a fost amplu comentată negativ în Republica Cehă, fiind considerară un intolerabil amestec în afacerile interne ale ţării. Ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla niciodată în România. Copreşedintele grupului Independenţilor şi Democraţilor din Parlamentul European Nigel Farage a comparat comportamentul lui Cohn-Bendit cu cel al unui „oficial german din urmă cu 70 de ani sau a unui oficial sovietic din urmă cu 20 de ani”. Dar, bineînţeles, aşa cum ne spune media europeană, Farage este un „extremist”, în vreme ce Cohn-Bendit este un democrat prin excelenţă. Nici primul ministru ungar Victor Orban nu a scăpat ”progresismului european” al cărui vârf de lance este Cohn-Bnedit. Acesta a fost numit „dictator” în timpul dezbaterilor din această ţară asupra unei noi legi a audio-vizualului. Acesst nume şi faimă s-a încetăţenit ulterior printre cei dintâi dintre europenişti.
Aceasta este biografia sumară a evreului franco-german, ”european” prin excelență, Daniel Cohn-Bendit, politicianul viitorului în Uniunea Europeană, el însuşi o „locomotivă” electorală pentru «Verzii» europeni, o formaţiune politică care şi+a părăsit de mult ideologia primară pentru a mărşălui în coloana marxismului cultural.
Dar o asemenea carieră strălucită merită a fi aprofundată.
„Atunci când o fetiţă de 5 ani începe să se dezbrace, avem de-a face cu un joc incredibil de erotic”. Este una dintre declarațiile strălucitului om politic european care ar putea șoca opinia publică românească cu ”mentalități tradiționaliste”.
Pe 20 aprilie, lui Cohn-Bendit („încarnarea spiritului lui Mai ‘68”) i-a fost fost decernat Premiul «Theodor–Heuss» pentru angajamentul exemplar în sprijinirea şi întărirea democraţiei în Germania.
„Noi, Verzii, trebuie să luptăm pentru ca un număr imens de străini să se instaleze în Germania. Când vor fi în Germania, trebuie să luptăm pentru ca ei să obţină dreptul de vot. Când acest obiectiv va fi atins, vom avea un număr suficient de alegători pentru a schimba această ţară” – Daniel Cohn-Bendit, în efortul de multiculturalizare a unei dintre țările sale. În vremurile crizei refugiaţilor, evreul franco-german trebuie să este unul dintre cei mai fericiţi europeni.
„Mi s-a întâmplat de multe ori ca unii copii să-mi deschidă şliţul şi să înceapă să mă gâdile. Am reacţionat diferit, potrivit împrejurărilor, dar dorinţa lor mi-a pus o problemă. I-am întrebat: ‘De ce nu vă jucați împreună, de ce m-aţi ales pe mine şi nu pe ceilalţi copii?’. Dacă ei au insistat, i-am mângâiat la rândul meu. Aveam nevoie să fiu, necondiţionat, acceptat de către ei. Am vrut ca acei copii să aibă nevoie de mine şi am făcut totul pentru ca ei să depindă de mine” – confesiunile lui Daniel Cohn-Bendit redactate în cartea sa apărută în 1975 «Le Grand Bazar».
La zece zile după ce a primit Premiul «Theodor–Heuss» pentru modul în care sprijină și întărește democrația, urmează un alt premiu, din partea confraților din mass-media, de data aceasta, pentru „diseminarea” acelorași concepte pur democratice „cele mai înaintate” în rândul populațiilor din cele două țări europene pe care le frecventează: „Marele Premiu al Mediei franco-germane” pe 2013.
Daniel Cohn-Bendit în cadrul emisiunii de televiziune «Apostrophes» din 1982: „Ştiţi, sexualitatea unui copil este ceva absolut fantastic… Am lucrat cu copii care aveau între 4 şi 6 ani. Ştiţi, când o fetiţă mică, de cinci ani, cinci ani şi jumătate, începe să vă dezbrace, este ceva fantastic. Este fantastic, pentru că este un joc erotico–maniacal absolut”.
Ziarul german «Der Spiegel» anunța în numărul din 12 mai 2013 că în anii ’80 Partidul Verzilor a sprijinit financiar un „grup de lucru” al pedofililor, care milita deschis pentru legalizarea sexului cu copii! Finanțarea se făcea chiar de la sediul central al partidului! Daniel Cohn-Bendit a recunoscut că susținerea pedofiliei era opinie majoritară în Partidul Verzilor.
Din interviul acordat gazetei «Wyborcza» din Polonia de către de Daniel Cohn Bendit: „Imediat după alegerile pentru Parlamentul European din 2014 trebuie convocată o Convenție Europeană, ca să elaboreze o nouă constituție europeană. Aceasta ar preciza ce este Europa, care sunt țelurile ei, de ce instrumente dispune etc. Această lege fundamentală ar confirma că Uniunea are o unică monedă comună, o unică politică externă comună, armată europeană și vot în Consiliul de Securitate ONU. Nu știm cât timp va lua acest proces. Totuși cred că va exista o Europă federală, dotată cu un buget demn”. Europeanul ”înaintat”, ”principial”, ”avangardist”, de această dată…
„Să ne închipuim o tânără olandeză de origine turcă, ce pleacă la studii la Montpellier, în Franța, în cadrul programului ‹Erasmus›. Acolo întâlnește un student la medicină din Maghreb. Se îndrăgostesc unul de altul. Ce va fi copilul lor? Francez? Olandez? Arab? Turc? Nu, pur și simplu, european. Este evident. Din acest metisaj peste 10-20 de ani se va făuri identitatea multiculturală europeană”. Un luptător fervent împotriva națiunilor, prin toate mijloacele, iar dragostea sau sexul nu pot fi neglijate.
„Situația din lume trezește îngrijorare. Crizele trezesc teamă. În atmosfera de pericol, când sentimentul de siguranță e tulburat, oamenii se îndreaptă de preferință spre familie, patrie, pentru că acolo se simt mai siguri. Acesta e desigur un regres”.
Emisiunea televizată:
Daniel Cohn Bendit: Există gelozie, există fidelitate. Și există depășirea acestora. Se întâmplă prea puține orgii, domnule Guth.
Paul Guth: Foarte bine.
Daniel Cohn Bendit: Foarte bine sau foarte rău, sau poate din păcate… Nu știu. Adică, puținul desfrâu care… Nu ducem lipsă de droguri. Droguri ușoare. Și ținem la asta. Prăjiturile cu hașiș, fantastice! De fapt, am luat una și în seara asta. Fantastic, vă spun! Mă simt în formă, relaxat, îmi fac foarte bine.
Lucrez cu copii, cu copii mici. O la la! Ce fac cu mine!…
Bernard Pivot: Ce sunt grădinițele de copii alternative?
Daniel Cohn Bendit: Merg la 9 dimineața și mă întâlnesc cu cei opt copilași, între 16 luni și 2 ani, îi șterg la fund, îi mângîi, mă mângîe, ne gâdilăm…
Bernard Pivot: Paul Guth, este încă ceva care ar trebui să fie frumos?
Paul Guth: Asta, asta e cam mult pentru mine.
Daniel Cohn Bendit: Ah, eram sigur!
Jean Edern Hallier: Naivul și cei 40 de copii, aici îl avem pe al 41-lea.
Paul Guth: Cu condiția să nu fie prea multă gâdilare.
Daniel Cohn Bendit: „Cu condiția să nu fie prea multă gâdilare”, haide măi, Paul Guth! Nu, serios, asta-i culmea!
Paul Guth: Dragul meu, le-ai putea da idei cu gâdilatul tău… O femeie: Și de ce nu le-ar da idei?…
Daniel Cohn Bendit: În primul rând, eu nu le dau idei, e… Știi, sexualitatea la un copil mic este ceva absolut fantastic. Este realmente… trebuie să fim cinstiți! Serios! Un copilaș. Am lucrat cu… – pe lângă copiii mici de tot, oh, cei mici sunt cu totul altceva -, dar cu copii între 4 și 6 ani. Ei bine, știi, când o fetiță de cinci ani – cinci ani și jumătate începe să te dezbrace…
Paul Guth: Wow!…
Daniel Cohn Bendit: E un lucru fantastic! Este fantastic, pentru că este un joc absolut erotico-maniacal.
Paul Guth: M-ai tulburat!
Daniel Cohn Bendit: Oh, nu-i nicio problemă, pentru că v-ați așteptat!
Paul Guth: Oh, nu până acolo!
Daniel Cohn Bendit: Nu până acolo?
În alte circumstanțe însă, în preaînaltele foruri europene, același personaj oferă lecții deschise pentru prim-miniștrii europeni pe teme precum democrația și valorile europene…
Sursa: Anonimus.ro