Boala noastra nationala, care ne impinge sa ne raportam mereu la altii de cate ori incasam cate-un bobarnac sau suntem criticati, afirmand ca nu suntem noi cei mai nefericiti intru posibilitati de pe planeta, s-ar putea, daca ne scobim in minte dupa un strop de luciditate, sa ne aduca un folos.
Cand a patit-o Grecia, ne-am uitat pe harta si am constatat ca nu e chiar langa granita, apoi observat ca autoritatile de-acolo au mintit grosolan institutiile financiare internationale, in frunte cu biroul contabililor de la Bruxelles, deci ne-am spus ca nu e cazul sa ne alarmam pana sa ne explodeze anevrismul.
Intre timp, domnul Sebastian Vladescu a ridicat usor perdeaua de pe potlogariile bugetare ale actualei puteri – pe cele ale lui Tariceanu le cunoasteam deja – si am inteles ca daca mai continua minciuna, o bagam pe maneca. Deci pana la urma, guvernantii nostri ar fi putut socoti darul grecesc facut confratilor din Balcani unul curat, un ghiont: nu faceti asa!
Acuma a facut buba Ungaria. FMI si UE au suspendat revizuirea acordului de finantare incheiat acum doi ani si au somat Guvernul de la Budapesta sa ia masuri drastice privind reducerea deficitului bugetar. Si este vorba despre 20 de miliarde de euro considerati de unguri o plasa de siguranta – suna cunoscut? Semnalul, insa, a fost tare prost, forintul a cazul si bancile externe care asigurau stabilitatea economiei l-au receptionat la justa valoare: se pune problema taierii unor finantari.
Ungaria, spre dosebire de Romania, a luat masuri de austeritate inca din martie anul trecut. A crescuit TVA de la 20 la 25 la suta, a inghetat salariile bugetarilor, a micsorat impozitul pe venit, a redus contributiile sociale platite de angajatori, pentru a-i incuraja sa nu faca disponibilizari, a eliminat a 13-a pensie, a inghetat ajutoarele sociale si a crescut varsta de pensionare la 65 de ani. Consecinta? Credibilitate pe pietele financiare, fapt care a adus un miliard de euro dintr-un sut in urma unei emisiuni de euroobligatiuni.
Si cu toate astea, FMI si UE nu sunt satisfacute, deoarece Ungaria refuza sa mai taie din cheltuieli pe seama populatiei.
Ce s-a intamplat in acest timp in Romania? Au crescut cheltuielile cu personalul bugetar, investitiile au fost sacrificate, iar acum, cand latul a ajuns la gat, si trebuie redus deficitul, asistam la dosirea unor apropiati ai puterii in posturi caldute, ca sa fie salvati de valul disponibilizarilor. Ca sa dau numai un exemplu.
Eu cred ca Guvernul Boc sa gandeste asa: n-o fi dracul atat de negru, scapam noi cumva! Altfel ar scotoci in toate pusculitele tarii, incepand cu cea a Parlamentului, ar gasi surse de venit prin renuntarea la scutiri de impozite pentru biserici si universitati si ar cauta o matematica de natura sa impulsioneze sectorul privat – s-ar putea ca renuntarea la impozitul minim sa vina prea tarziu.
Este ultimul tren, si tare mi-e ca-l scapam. Cred ca vom ramane vesnic saracii, incompetentii, milogii Europei, multumindu-ne sa ne plangem de mila, cautand mereu dusmanul in afara frontierelor. Dar nu-l vom gasi!
Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com