Și de această dată, avangarda revoluționară socialistă a înțeles prima necesitatea dialectică a adâncirii democratizării UE în etapa actuală și faptul că pentru aceasta se impune nu numai combaterea reacțiunii, ci și o vigilență sporită, în vederea prevenirii oricăror manifestări necorespunzătoare în Parlamentul European.
Din fericire, cel puțin până în prezent, elementele răuvoitoare nu prea s-au făcut auzite în legătură cu acest proiect. S-au înregistrat deocamdată unele voci, dar numai marginal, în Danemarca, unde se pare că oricum, era ceva putred; dar nu a fost chiar vorba de o opoziție fermă față de măsura propusă, ci mai mult de întrebări legate de modul cum va funcționa ea în practică, nefiind clar cum se definesc „valorile UE”, cine și pe ce criterii stabilește dacă un partid sau altul se abate de la ele.
Dar nu avem de ce să ne îndoim că experții UE vor elabora norme metodologice amănunțite care vor reglementa așa cum se cuvine părerile, platformele și luările de poziție ale diferitelor partide.
Nu este departe ceasul în care modelul învechit al parlamentarismului burghezo-moșieresc va fi cu totul depășit în UE, rămășițele reacțiunii vor fi lichidate, partidele politice vor fi desființate, și forțele progresului se vor uni într-un front comun, ce va exprima unitatea monolitică de nezdruncinat în jurul Comisiei Europene și „valorilor UE”.
P.S. Așa cum ne învață practica revoluționară, aceste valori vor trebui, probabil, reformulate conform necesităților de etapă ale procesului. Valorile UE vor putea fi redefinite și reinventate creator de către conducătorii luminați ai Uniunii.
Dar putem să fim siguri de faptul că pe lista acestor valori nu vor putea figura niciodată formulări intolerante precum „rădăcinile creștine ale Europei”, „libertatea economică”, „suveranitatea națională”.
Sursa: In linie dreapta