Dacă vom da crezare ziarelor de la Bruxelles, ideea „suflet pentru Europa” este susţinută de preşedintele Comisiei Europene (premierul UE), Jose Manuel Barroso. „Sufletul” trebuie să fie expus pe patru pagini de text. În el trebuie să fie inclus tot ceea ce uneşte Europa în cultură, tradiţii, istorie şi altele.
Merită să se acorde atenţie faptului că proiectul se numeşte „Suflet pentru Europa”, sau „A soul for Europe” şi nu „Sufletul Europei”. Subtextul este acela că undeva, într-un moment de cotitură, Europa Mare adică UE, a pierdut acest suflet. Când politicienii pierd ceva, în loc de a se autopurifica, încep să caute sufletul pentru cei din jur. „Sufletul pentru Europa” se pare că este tocmai un asemenea exemplu. Căutarea sufletului este accelerată de apropierea alegerilor în Parlamentul European. Ele vor avea loc pe 22-25 mai. Potrivit tuturor previziunilor, fără excepţie, în UE va creşte semnificativ reprezentarea forţelor de dreapta. Ele au obosit de extinderea Europei, de imigraţia ilegală şi jocurile de-a „toleranţa liberală”.
Între altele, ar fi cazul ca Ucraina să mediteze asupra aderării la o organizaţie, în care puţini oameni doresc să vadă membri noi şi care şi-a pierdut sufletul.
Barrozo a dispus să fie creat un „comitet de pregătire” (steering committee) pentru căutarea „sufletului”. În el au intrat cunoscuţi scriitori europeni, artişti şi personalităţi culturale. Printre „instrucţiunile privind sufletul” date de premierul UE, există şi teze principale, sufletul trebuie să se bazeze pe cosmopolitism şi respingerea populismului. Ce să spunem, acestea nu sunt nişte caracteristici spirituale, dar birocraţia de la Bruxelles nu a fost suspectată niciodată de nimeni de spiritualitate.
Ar fi interesant de văzut cum va reuşi UE să introducă noţiunea de „suflet pentru Europa” într-un cadru format din cosmopolitism şi anti-populism, a relatat Vocii Rusiei, cunoscutul politolog rus, Aleksandr Fomenko.
„Ideea UE a pierdut mult din atractivitatea sa, mai ales în ochii europenilor „vechi”. Cu puţin timp înainte de alegerile în Parlamentul European, care vor avea loc la sfârşitul lunii mai, toţi aşteaptă o creştere a numărului euroscepticilor în cadrul Parlamentul European. Fireşte, birocraţia europeană încearcă să creeze ceva atrăgător. Însă este greu să creezi un produs ideologic bun cu trei luni înainte de alegeri”.
Este greu de imaginat cum poate fi găsit „sufletul” pentru Europa, a declarat directorul Centrului pentru Studii Germane de la Institutul Europei al Academiei ruse de Ştiinţe, Vladislav Belov.
„Probabil ar trebui să facem abstracţie de cuvântul „suflet” care este o noţiune greu de definit şi poate fi descrisă doar de Dostoievski, Tolstoi sau Cehov. Există noţiunea „suflet rusesc”. „Suflet european” este ceva nedefinit. Mai degrabă, se poate vorbi despre descrierea unui european şi a valorilor europene. Aşa ceva este posibil. Europa încearcă de mult timp să-şi îmbunătăţească imaginea. Recent, a apărut o „carte albă” despre ceea ce trebuie făcut pentru îmbunătăţirea perceperii UE în afara hotarelor ei. Aceasta este încă o tentativă de a influenţa formarea imaginii pozitive a UE în lume”.
De asemenea, în Europa, există mulţi sceptici în ce priveşte ultima orientare a Comisiei Europene în direcţia „agitaţiilor sufleteşti”. Scriitorul maghiar Gyorgy Konrad a menţionat că „a căuta un suflet comun pentru UE este o himeră”.
„Problema Europei constă în faptul că ea nu îi mai inspiră pe oameni la vise mari”, este convins cunoscutul regizor german Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film, laureat al multor premii ale festivalului de la Cannes. „Europa proiectează imaginea frigului şi birocraţiei. Aceasta nu este nici pe departe acea Europă unită, la care am visat noi în copilărie”. După cum consideră Wim Wenders, pentru UE, în forma ei actuală, cultura este „ceva de genul glazurii unei prăjituri şi nu umplutura ei”. El este convins că trebuie să fie schimbată „reţeta” şi nu numai pudra de pe ea.
Nu este pentru prima dată când Europa pierde şi caută baza ideologică pentru integrare. Până în anii 70 ea se baza pe modelul asimilării şi încercarea de a „europeniza” pe toţi cei care soseau în Lumea Veche. Acest lucru nu i-a reuşit. De la începutul anilor 1980, a intrat în practică multiculturalismul, sau schema existenţei paralele a culturilor şi tradiţiilor pentru pătrunderea şi îmbogăţirea lor reciprocă. Însă blocul musulman al imigranţilor nu doreşte să fie europenizat. În octombrie 2010, cancelarul german, Angela Merkel, a anunţat practic oficial că multiculturalismul şi-a pierdut puterea. Iar acum, Barrozo „caută sufletul”. Probabil că el doreşte să lase după sine „o moştenire spirituală”. Toamna aceasta el părăseşte postul său.
Autor: Andrei Fediasin
Sursa: Vocea Rusiei