Aşadar, în opinia mea, spaţiul civilizaţional românesc este privit din trei perspective, şi anume:
– Perspectiva sovieto-nostalgică, care implică şi teoria existenţei unei „naţiuni moldoveneşti”, prin care Republica Moldova este considerată o parte inseparabilă a spaţiului exsovietic şi un fortpost în calea expansiunii NATO spre Est. România, în calitatea ei de membru NATO şi UE, este privită ca o parte a lumii euroatlantice şi un inamic pentru partenerii Federaţiei Ruse. Orice idee care este asociată cu unificarea Republicii Moldova cu România este privită ca o extindere a influenţei SUA în dauna intereselor Federaţiei Ruse. Obiectivele prioritare ale nostalgicilor reprezintă „conservarea şi menţinerea liniei de front cu orice preţ”, chiar şi cu preţul intereselor economice şi geopolitice reale ale Federaţiei Rusiei şi aliaţilor ei.
– Din perspectiva euroatlantistă, există o „lume civilizată”, care rezultatul excepţionalismului şi progresului culturii occidentale şi o „lume barbară”, care reprezintă un pericol pentru întreaga lume. Prin urmare, de dragul salvării valorilor civilizaţiei occidentale, în privinţa „barbarilor” nu pot exista decât trei scenarii: supunere, educare şi nimicire. Din acest punct de vedere, Basarabia este un “teritoriu inamic” care ar urma să fie cucerit şi integrat în spaţiul vestic, prin intermediul ideii „unităţii naţiunii române în cadrul civilizaţiei occidentale”. Trebuie de notat şi faptul că românii sunt priviţi ca o „naţiune estică”, spre deosebire de maghiari, care sunt consideraţi „vestici”, ceea ce înseamnă că „integrarea” românilor în spaţiul Occidental nu poate avea loc decât prin nimicirea prin absorbţie a identităţii româneşti.
– Din perspectiva tradiţionalist-conservatoare, Basarabia este parte a spaţiului civilizaţional românesc, iar spaţiul românesc este o parte inseparabilă a civilizaţiei ortodoxe şi eurasiatice. Dacă primele două perspective reprezintă un rezultat al războiului rece, unde toate procesele internaţionale erau legate de confruntarea dintre SUA şi URSS, ce-a de-a treia perspectivă este legată de istoria îndelungată a mişcărilor din estul Europei. Liberalismul, neoliberalismul, marximul şi neomarxismul nu sunt decât nişte produse ale culturii vestice, care nu au nimic în comun cu realităţii şi cultura spaţiului ortodox-eurasiatic. Iată de ce renaşterea spaţiului românesc nu poate fi posibilă decât prin identificarea unor soluţii reieşind din specificul civilizaţional şi valorile spirituale tradiţionale. Spiritualitatea creştin-ortodoxă, suveranitatea naţională şi cultura naţională reprezintă nişte priorităţi ale viziunii tradiţionalist-conservatoare.
Din viziunea tradiţionalist-conservatoare, ideea “unionistă” din Basarabia a fost pervertită şi transformată într-o unealtă a intereselor euroatlantice, iar moldovenismul este un mecanism de manipulare al nostalgicilor. Astfel, sarcinile vitale pentru viitorul apropiat ar fi desfiinţarea tezelor moldoveniste, dar şi scoaterea “unionismului” de sub influenţa euroatlantismului.
Autor: Octavian Racu
Sursa: Front Press