În 2013, la protestele împotriva Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), tinerii strigau în toate orașele mari ale țării ”Nu corporația face legislația!” și am fost și eu de acord cu ei, ba chiar am mers la câteva din acțiunile organizate de ”Uniți Salvăm”. Astăzi, la mai puțin de patru ani de la acele evenimente, lucrurile s-au schimbat profund. Mare parte din acei tineri acum ies să apere companiile multinaționale și critică guvernul că vrea să le taxeze.
La protestele din februarie am aflat că idealul ecologist politic din 2013-2014 s-a pierdut în negura timpului, iar protestul anti-sistem a devenit protest anti PSD, dar pro SRI și DNA. Protestul eminamente de stânga s-a tranformat în protestul radical de dreapta. De la ideile ecologiste s-a ajuns la un fascism prea puțin mascat. De la ”nu vrem poluare” s-a ajuns la mesaje împotriva asistaților sociali și a pensionarilor. Toate aceste schimbări în doar trei ani.
”Noi nu suntem o nație de hoți!”
”Noi nu suntem o nație de hoți” este sloganul ultimelor mișcări de stradă. O afirmație cu care sunt foarte de acord, pentru că nu există așa ceva. Niciun popor nu este prin definiție hoț sau monument de cinste. Dar ce nu înțeleg cei care scandează acum în stradă este că hoții sunt în altă parte. Companiile care nu-și plătesc taxele, care exportă profitul în paradisuri fiscale, care subevaluează munca angajaților din Europa de Est, care ne vând produse mai slabe calitativ, acolo sunt hoții.
Sindromul Stockholm
Cei care merg acum să protesteze, mulți dintre ei angajați ai companiilor multinaționale, nu înțeleg că ei își apără agresorii. Că sistemul care îi ține 10-12 ore lipiți de scaunul biroului nu este nici pe departe paradisul, iar salariul de 600 de euro îți asigură o vacanță în Grecia și bani de Iphone dar îți și mănâncă tinerețea și îți omoară spiritul.
Lupta lor împotriva guvernului ales acum mai puțin de un an cu un scor uriaș și zidul făcut în jurul companiilor multinaționale este dovada clară că avem încă o generație de sacrificiu. Cei care își schimbă idealul politico-social la fiecare scandal și care deși sunt mereu cu democrația-n brațe nu acceptă votul majoritar, nu pot fi decât încă o generație de scrificiu. România va deveni un stat puternic și așezat atunci când protestatarii vor contesta instituțiile de forță (așa cum este peste tot în lume), când vor scanda împotriva multinaționalelor care îi transformă în sclavi și când vor accepta că democrația, cu bune și rele, este bazată pe voința majorității și că votul se schimbă tot la urne nu în stradă.
Revoluția continuă nu are legătură cu democrația.
Autor: Alexandru David