Cand fanii celor doua mari partide, care votasera plini de ura democratica contra adversarilor, s-au trezit peste noapte cu visul implinit al lui Basescu, oamenii au ripostat imediat. Raspunsul pe care Basescu, si apoi trompetele lui electorale, l-au dat a fost un “ei, si?”, care i-a aruncat pe toti in ceata.
Cand profesorii s-au aratat nemultumiti de faptul ca legea care le marea salariile cu 50 la suta a fost nu numai promulgata de Basescu, cel care striga plin de entuziasm ca bani sunt, dar nu vor sa-i scoata pardalnicii de liberali, dar si calcata in picioare si nici macar azi aplicata, in schimbul protestelor lor n-au primit decat un “ei, si?” plin de emfaza. Guvernantii lucrau la scoaterea tarii din criza si, in general, nu erau bani!
Cand oamenilor, care nu gresisera cu nimic, li s-a spus ca trebuie sa ajunga pe drumuri doar pentru ca asa inteleg guvernantii sa “reformeze statul”, si ei au incercat sa ceara explicatii si solutii, n-au primit nimic altceva decat un “ei, si?”, aruncat arogant din varful buzelor.
Cand mass-media si toata lumea au observat ca
s-au cheltuit miliarde si miliarde de euro pe cei 1.000 de kilometri de autostrada promisi de actualii guvernanti si, in schimb, nu s-a construit nimic, altceva decat un “ei, si?” superior de regiune n-a primit nimeni.
Cand Elena Udrea, al carei tupeu l-am comparat de mai multe ori cu cel al Magdei Ciumac, nu s-a prezentat la Comisia parlamentara de ancheta si ea a spus ca
s-a prezentat, Boc si Basescu au replicat cu un “ei, si?” complet neauzit.
Cand guvernul B (Boc-Basescu) si-a asumat raspunderea pe trei legi, fara nicio consultare a Parlamentului, sfidand Constitutia, sfidand partidele parlamentere si tot ce mai era de sfidat, s-au gasit tot felul de raspandaci, gras platiti din banul public, care sa ne convinga ca totul este pentru tara, pentru “reformarea statului”. Iar cand li se aduceau milioane de argumente impotriva acestei siluiri constitutionale, ei n-aveau alt raspuns decat un “ei, si?” intepat ca pentru niste indivizi patibulari atat de urati de dl Patapievici.
Cand Basescu a vrut referendum pentru un truism (este o axioma ca toata tara ar vrea parlamentari mai putini, inghesuiti intr-o singura Camera), pus in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, si Boc a semnat o Ordonanta si Anastase a convocat Camerele reunite, cu o graba suspecta, toti au sarit ca arsi. “Ei, si?”,
le-a raspuns Basescu, sfidand toate argumentele de constitutionalitate. Mai ramane ca o echipa de lingai prezidentiali, toti intelectuali de vaza cu solda din banii publici, sa vina si sa declare pe toate televiziunile, la indicatia lui Zeus, ca aceasta Constitutie e atat de proasta, incat tocmai de aia ea trebuie calcata in picioare, violata si sodomizata, pana e lasata fara suflare in praf. Si daca cineva le va replica sfios ca ei sunt niste slugi de violatori, cu siguranta ca raspunsul lor senin, ca si zambetul tamp al Magdei Ciumac, va fi “ei, si?”.
Incerc sa ma opresc aici cu enumerarile fara sens la care m-am inhamat, dar nu inainte de a spune ca, in tot acest circ plin de tupeu, ceva mi se pare dubios. Imi aduc aminte ce mi-a spus, pe 22 decembrie 1989, un prieten care lucra la telefoane. Stupefiat, el se mira de faptul ca, desi Securitatea putea intrerupe de acolo toate comunicatiile si transmisia TVR, nimeni nu facuse asta, dimpotriva, lasasera lucrurile sa fie vazute de toata tara. Dupa aceea, am inteles de ce, dar in acea zi nimic nu era clar. Ceva la fel de dubios se intampla si azi. Pentru ca pare imposibil de inteles de ce in cazul atator incercari iresponsabile de siluire a legilor si a Constitutiei de un presedinte ahtiat dupa putere si control, dovedite cu acte in regula, nimeni – adica niciun partid politic, nicio institutie – nu incearca sa puna stavila! In fond, daca planul lui Basescu este diabolic, cum de nimeni nu are o contramasura?
Dincolo de o vorbarie si glasuri plangacioase ale actorilor politici, nimic practic! Daca lucrurile ar fi normale si daca n-ar fi o cardasie subterana, departe de ochii nostri, atunci sefii de partide ar trebui sa puna in practica planuri de stavilire a derapajelor prezidentiale. Sesizare a institutiilor statului, a institutiilor europene. Simplele glasuri plangacioase de la televizor nu duc nicaieri.
Apoi Parlamentul. A fost diabolizat de Basescu (322), a fost pus pe coji de nuca de Boc, a fost siluit de stapanul de la Cotroceni si parlamentarii ce-au facut in afara de un “ei, si?” impotent? A facut Parlamentul vreun gest spectaculos, o greva parlamentara, o plangere la CE, o sesizare a forumurilor internationale, pentru ca aceasta situatie sa nu se mai intample vreodata? Nimic, dincolo de chitaituri la televizor. Apoi CSM. A dat un aviz nefavorabil realegerii procurorului general al Romaniei si Basescu le-a dat una peste bot. A reactionat in vreun fel CSM? Lingaii prezidentiali vin si ne spun ca avizul CSM este “consultativ” pentru presedinte. Plini de smecherii, ei vor sa ne spuna la televizor ca acest cuvant inseamna “neobligatoriu”. In realitate “consultativ” inseamna chiar “obligatoriu”. Altminteri nu se mai scria in Constitutie ca presedintele semneaza numai dupa avizul CSM. Consultarea CSM inseamna ca, daca avizul este pozitiv, presedintele semneaza, iar daca avizul e negativ, presedintele nu semneaza. La aceasta observatie, Traian Basescu spune ca Magda Ciumac: “Ei, si?”
In tot acest timp si in fiecare secunda, Basescu face ce vrea, dupa un plan bine chibzuit, copiind modelul unui Lukasenko, care n-a intrat in Uniunea Europeana. Iar politicienii si institutiile statului au ajuns niste papusi de lut in mainile lui Basescu. Noi? Noi ne uitam ca prostii unii la altii, acoperiti de nevoi. Si daca spunem ca suntem acoperiti de nevoi, ni se raspunde sec: “Ei, si?”.
George Cusnarencu
sursa: cronicaromana.ro