S-o luam cu inceputul. Primul ministru Emil Boc a fost reinvestit de catre acelasi Parlament care l-a destituit printr-o Motiune de Cenzura si, de fapt, acelasi premier nu a parasit nicio clipa fraiele puterii din Palatul Victoria. Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a castigat din nou competitia pentru functia suprema in stat intr-un mod aproape miraculos. Mandatul sau este certificat numai de, sa zicem, cetatenii cu drept de vot dintr-un cartier bucurestean. Apoi, Guvernul desi are o sustinere parlamentara extrem de fragila este foarte solid si bine infipt in atributiile sale. Nu are niciun fel de emotie in fata Partidului Social Democrat si a Partidului National Liberal. Dimpotriva, primul ministru Emil Boc apare in fata celor doua Camere ale Parlamentului, tine discursuri didacticiste si ii cearta pe senatori si pe deputati indemnandu-i sa se reformeze. Ca urmare, Opozitia desi este foarte puternica este in fapt nesemnificativa.
Colac peste pupaza a mai aparut o ciudatenie. “Grupul parlamentar al independentilor”! Tan-taneee! Gasca asta este mai numeroasa decat grupul parlamentar al minoritatilor nationale altele decat cea maghiara, care are o traditie de aproape douazeci de ani in Romania. Impreuna cu acestia si cu senatorii si deputatii udemeristi, iata, se pune de un ditamai partidul in Parlament, de parca ar fi trecut printr-un proces electoral in pas de defilare, ca pedeseristii de alta data. Nu prea e normal sa fie asa. Nici Uniunea Democrata Maghiara din Romania nu are ratiuni politice de existenta dar are o justificare electorala. Ma rog. In privinta grupului celorlalte minoritati, deputatii acestora nu participa efectiv la alegeri, sunt numiti de catre comunitatile pe care le reprezinta si asta vrea cumva sa compenseze prevederea constitutionala in privinta caracterului national al statului roman. Bun. Dar cum ramane dom’le cu independentii astia? Cine sunt ei?! Acuma vor spune ca si-au castigat mandatul in colegii prin candidaturi uninominale si or sa inchida gura la toata lumea. (Alta prostie permisa de schimbarea sistemului electoral.) Asa sa fie! Dar ce culoare politica au acesti “independenti” din Parlament, ca de aia sunt acolo, ca sunt politicieni, nu???, altfel ar fi prin vreo alta institutie, ori s-ar ocupa exclusiv de afaceri, pe ce criterii voteaza ei???!!!
Eu nu spun ca trebuie facuta politie in politica, e bine ca fiecare parlamentar sa se simta lejer in perimetrul optiunilor personale, insa o minima ordine trebuie sa existe. Cand un numar de oameni ajung sa decida cine detine Puterea in Romania, atunci trebuie sa explice intregii tari, nu numai apropiatilor si – eventual – alegatorilor din colegiul lor, cine sunt, ce au de gand si pe baza carui plan actioneaza. Cu tot respectul, dar Gabriel Oprea, in primul rand, trebuie sa iasa la raport in fata electoratului, si dupa el intreaga structura pe o conduce si o coordoneaza. Nu merge asa, ca am fost parlamentar al Partidului Social Democrat, n-am mai vrut sa fiu ministru al Administratiei si Internelor, dupa aia am plecat si din partid si acum sunt ministrul Apararii Nationale, numit de principalul adversar al singurului partid pe care l-am reprezentat vreodata in Parlament. Si chestia asta sa ni se para, noua, ceva foarte firesc. Pardon! E vorba de Armata tarii. Si dupa aia, sa iasa la raport toti ceilalti “independenti”, pentru ca prin sprijinul acordat de ei exista actuala conducere a Ministerului de Finante, de Interne, al Sanatatii, Transporturilor, Economiei, Educatiei, Culturii si Cultelor etc. Guvernul asta o sa vina cu niste initiative. Trebuie sa stim si noi cine, de ce si ce anume sprijina in Parlament. Reprezentantii minoritatilor nationale au o identitate foarte clar definita, e evident pentru toata lumea ce urmaresc: avantaje cat mai multe pentru comunitatea pe care o reprezinta. Dar “independentii” astia pentru interesele cui lupta? Ca fantome nu sunt, desi asa par.
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro