Un politician croat a ajuns la Putere, chiar in acest an, dupa ce le-a spus votantilor ca va fura cat va putea, la fiecare oportunitate ivita. Astfel, Josko Risa a fost ales ca primar in orasul Prozolac, castigand detasat alegerile, cu sloganul: “Totul pentru mine, nimic pentru voi”. “Le-am spus adevarul. Acest oras va fi precum afacerea mea de familie. Daca imi vor iesi banii din ea, voi face treaba si pentru comunitate”, a explicat croatul. Bizar, locuitorii micutului oras au preferat sa mearga pe mana acestuia. “A fost singurul candidat sincer”, au spus cei care l-au votat, motivand ca s-au saturat de minciunile si promisiunile tuturor edililor care au administrat localitatea pana acum. La noi, in Romania anului 2009, un asemenea exemplu este de neconceput. In plina criza, clasa politica mareste iresponsabil, de la o zi la alta, intensitatea luptei electorale. Realitatea care bantuie Romania, realitatea pierderii increderii in institutii, a declinului economic, a exploziei numarului de someri si de intreprinderi care isi inchid portile, a unei Justitii corupte si nereformate, a unei administratii incompetente si virusate de politizarea excesiva, este acceptata de alesi doar in contextul folosirii acesteia ca arma electorala. In ultimii 20 de ani, s-a furat pe rupte in Romania. Vorba unui vecin de-al meu, “doar prostii nu au furat”. “Prosti”, in sensul in care niciun lider politic nu are nevoie in jurul sau de vreo persoana cu coloana vertebrala, care sa respinga comisioanele nerusinate si care sa reprezinte un pericol pentru cariera politica a sefului ierarhic. In ciuda controverselor, a taberelor diferite, Puterea si Opozitia simuleaza de ani de zile apararea intereselor milioanelor de romani. Toti au praduit Romania. De la social-democratii – cu vile, amante, conturi sfidatoare si odrasle ce arunca prin localuri de fite intr-o singura noapte salariul de “bugetar” pe o luna al taticului – care se dau de ceasul mortii incercand sa ne convinga ca sunt mari aparatori ai paturilor defavorizate, pana la demagogii din Modrogan, la fel de impertinenti si fara scrupule, via marele iubitor de curse de Formula I, fost lider al liberalilor, fost premier, fost…
Cu mici exceptii, din nefericire prea putine, liderii politici si-au bagat adanc mana in bugetul tot mai firav al Romaniei. Dupa ce ti-ai demonstrat incompetenta in ale guvernarii, normal ar fi sa ai decenta de a sta deoparte, cum se spune, macar o tura. Dar de unde? La noi, albul este negru si viceversa, in functie de interesele, compromisurile si obsesia mentinerii la Putere a alesilor. Politicianul roman te priveste in fata si te minte cu nerusinare ca sistemul juridic este reformat, ca functiile din deconcentrate sunt ocupate pe baza unui “concurs de management”, ca Educatia este pe drumul cel bun, ca absorbtia fondurilor europene creste de la o zi la alta, ca somajul este sub control, ca economia este intr-un reviriment evident, ca… Tupeul de a minti alegatorul, de a-i prezenta o realitate falsa, insailata cu nelipsitele promisiuni, reprezinta o arma care face parte din bagajul tuturor politicienilor “de succes” de pe plaiurile dambovitene. Mai exista varianta in care politicianul X admite ca nimic nu merge in Romania dar, ca o conditie obligatorie, acesta identifica rapid si vinovatii. Inevitabil, adversarii politici. De doua decenii, de fiecare data auzim aceleasi acuze neconvingatoare, in care fiecare partid incearca sa isi aroge merite inexistente si sa arunce tone de mizerie in capul colegilor de guvernare sau de Parlament. Consecintele se vad la tot pasul si din pacate cei care le suporta sunt tot romanii de rand. Cei care sunt obligati sa traiasca dintr-un ajutor de somaj, cei care isi dau o mare parte din pensie pe medicamentele care le salveaza viata, cei care se gandesc ingroziti la varianta tot mai posibila a pierderii locurilor de munca, cei care stiu ca sistemul juridic sau cel de Sanatate ii avantajeaza numai pe cei cu bani, relatii, influenta… Romania este plina de afise, bannere, corturi electorale, pliante si… promisiuni. Poate ca a venit timpul ca si la noi, cineva sa admita deschis faptul ca vrea Puterea pentru el, pentru familia sa, pentru profitorii din jurul sau, nu pentru apararea intereselor somerilor, muncitorilor, pensionarilor, studentilor. Cum ar suna, spre exemplu, niste sloganuri de genul:
“N-avem nicio legatura cu social-democratia. Importanti nu sunteti voi, ci eu si colegii mei!”, “La bine si la greu este o minciuna sfruntata. In realitate, noi luam binele, voua va lasam raul”, sau, “Bani europeni. Bani pentru Romania? Nu, doar pentru noi!”… Posibile bannere dintr-o Romanie ireala. Sau, poate, mai reala ca oricand…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro