O minunatie: clasa politica din Romania! Dom’le, eu nu contest faptul ca unii senatori si deputati – majoritatea, de ce nu? – sunt animati de idealuri nationale inalte. Insa, cand sunt pusi laolalta, iese ceva de toata jena, de tot rasul. Urla fiecare pe limba lui, intr-un concert dodecafonic pe cat de asurzitor, pe atat de caraghios.
Acum, cica exista doua tabere: a “batranilor” si a “tinerilor”. Pe bune! Te tavalesti in hohote de ras, te tii cu mainile de burta, e mai tare decat in fazele cu Stan si Bran, cand isi iau la revedere din masina si intra cu ea intr-o mlastina. Pai astia “tineri” vor sa para “batrani” si astia “batrani” vor sa para “tineri”. Este o chestiune extrem de savuroasa, care – din pacate -nu poate fi apreciata la adevaratul ei grad de rafinament decat de un observator roman – impartial (ca tot romanul) al vietii politice interne. Astia batrani se dedau la spectacole de muzica rock, de jazz sau muzica usoara, se duc la sala de fitness, vorbesc in argou, sunt smecheri, golanasi, de zici ca trebuie sa te sperii de ei pe strada, macar din respect pentru varsta pe care o au si pentru efortul pe care il fac de a te impresiona. Astialalti, tinerii, mai abitir! Sunt posomorati, grei in gandire, am impresia ca unii dintre ei isi vopsesc parul sa para grizonati, citeaza apasat maxime celebre, recita pasaje referitoare la evenimente din istorie, ca si cum le-ar fi trait pe propria piele.
Cand ii vad pe Traian Basescu, Mircea Geoana, Emil Boc sau Crin Antonescu, mi-e rusine de performantele fizice la care am ajuns. Mai mult, ma gandesc la faptul ca, daca ar fi sa ne luam la misto intr-o carciuma, as pierde cu lacrimi in ochi. Pe de alta parte: bre, cand ii vad si ii aud pe alde Nicolae Banicioiu, Elena Basescu, Monica Iacob-Ridzi, Bogdan Olteanu, realizez, ca intr-o strafulgerare, ca am facut scoala degeaba. Nu s-a prins nimic de mine. Am imbatranit in mod inutil, am trecut prin viata ca gasca prin apa. Aproape ca imi vine sa-mi caut profesorii, cei pe care Dumnezeu ii mai tine in viata, sa le cer scuze pentru timpul pe care si l-au pierdut cu mine. Pai, cand spune Cristian Boureanu ceva, da, nene! Are valoare de adevar. Se vede pe fata lui muncita de ganduri, pe parul albit inainte de vreme. Nu vorbeste aiurea. Nu abordeaza subiecte facile, cum ar fi starea de spirit a cetatenilor romani cuprinsi in intervalul de varsta optsprezece – treizeci de ani. Se ia la tranta cu problema moralei sociale pe care o emana legislatia in vigoare din Romania. Pe cata vreme, eu ce fac? Om trecut in “a doua tinerete”, ma gandesc la felul in care ii pot pacali pe unii care imi aduc facturi acasa. Jenant.
Ma regasesc din cand in cand printre colegi de bulevard sau de cafenea, abulici ca si mine, care isi cauta varsta printre mucurile de tigari. Batranii sunt tineri si tinerii sunt batrani. Dumneavoastra, CINE sunteti?
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro