Sectorul privat se scufunda in fiecare zi cate-un pic, deoarece guvernul n-are capacitatea de-a stimula productia interna, deci consumul, asa cum se intampla in alte tari.
Se vorbeste despre investitii, pentru asigurarea locurilor de munca si crearea altora, dar nu le vede nimeni, pentru ca somajul infloreste. Nimeni nu explica pe intelesul oamenilor ce se intampla cu banii de la FMI, la ce-i buna stabilizarea leului, dar este limpede ca pentru asigurarea lefurilor bugetarilor si a pensiilor, se fac imprumuturi cu dobanzi aiuritoare, tentandu-se dezastrul national.
S-au implinit sase luni de cand Emil Boc facea rating cu un mesaj adresat unor boieri de stat: “Pusca si cureaua lata, ce prime si sporuri aveati odata”.
Legea salarizarii unice intarzie insa, deoarece calculele nu se potrivesc cu incasarile si prognozele, si trebuie ajustata, pentru ca piata arata noi scenarii ale deficitului si contractiei economice. Aparatul birocratic este la fel de stufos, si pe masura de ineficient, iar propunerile de destelenire nu fac decat sa incaiere pana la sange partenerii din coalitie.
In acest timp, sandramaua care sustine cheltuielile bugetare se subtiaza, deoarece sectorul privat se adapteaza crizei. Se reduc salariile si se recurge la disponibilizari, pentru evizarea falimentului. Sunt singurii salariati care au de suferit, pe ei nu-i apara nici un partid aflat in goana dupa voturi.
Doar ca aceasta masura va contoriza in acte un reviriment de scurta durata, contraproductiv, deoarece va trebuie ca un numar mai mic de angajati sa presteze acelasi volum de munca. Si cu spectrul pierderii slujbei deasupra capului, randamentul nu va fi fericit.
Nu sunt indicii ca cineva pune osul ca sa evite catastrofa. In afara de cuvinte cu eficienta nula, puterea inoata contra curentului si mentine salariile si pensiile dobandite in ultimii trei ani in virtutea unei cresteri economice bazata pe consumul din import. Ce-i drept, acum se vorbeste despre inghetare. Dar e tarziu. In acelasi timp, se amageste cu faptul ca firmele mari din vestul continentului dau semne de revigorare, deci finalul crizei o fi aproape.
Este cel mai dificil moment al ultimilor 20 de ani, si pentru depasirea lui, tara are nevoie de toate fortele. Doar ca le-a incredintat unor politicieni, c-asa lucreaza democratia. Iar ei nu pot abandona singura ratiune de a fi: alegerile prezidentiale.
Tot ce se petrece la televizor are titlul “tensiuni”, deoarece este pus in slujba zilei in care vom merge la urne, iar de rezultat depinde viitorul politic al PSD si PD-L. Al nostru nu conteaza, oricum suntem niste imbecili.
Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com