Criza mondiala isi pune tot mai mult amprenta pe Romania anului 2009. Balbele Cabinetului Boc, controversatele Ordonante de Urgenta, date in ultima perioada, arata foarte clar ca profesionalismul, competenta si altruismul sunt o rara avis pe scena politica autohtona. In filialele Coalitiei, tensiunile sunt la ordinea zilei, cat timp neincrederea intre partenerii de guvernare nu mai poate fi nici macar mascata. Se refuza categoric, in ciuda amenintarilor de la Centru, semnarea protocoalelor de colaborare, in contextul in care in judete orgoliile si divergentele politice au scapat de sub orice control. Justitia se afla si ea intr-un proces care numai reforma nu poate fi numit. Comisia Europeana ne pregateste un nou raport pe Justitie, posibil mai sever decat cel din iarna, in care monitorizarea va continua, iar fondurile europene risca sa fie taiate. Institutiile continua sa se decredibilizeze accentuat cat timp instantele de judecata, fortele de ordine, primariile, sunt grav afectate de coruptie, nepotism si neprofesionalism. Se vorbeste tot mai des de descentralizare, de predarea competentelor factorilor din teritoriu, dar acest aspect nu va rezolva nimic si va perpetua cel mult situatia haotica de acum. Puterea si Opozitia vorbesc limbi atat de diferite, incat nici macar sintagme ca “viitorul Romaniei” sau “interesul national” nu mai pot gasi puncte de convergenta. Si asta in conditiile in care obtinerea unui loc de munca a devenit o tentativa temerara.
Milioane de romani sunt ingenunchiati financiar, social, economic si moral de consecintele unei crize care se incapataneaza sa vorbeasca tot mai apasat. Protectia sociala este sinonima cu o frectie la un picior de lemn. Educatia devine tinta numeroaselor “reforme” la care o supun toti ministrii care considera ca au menirea de a-si lasa amprenta asupra unui viitor incert. Programele scolare se modifica in fiecare trimestru, numirile politice sunt la moda si in inspectoratele scolare ca si in scoli si licee, in timp ce abandonul scolar creste alarmant, iar nivelul calitativ al invatamantului aluneca vertiginos pe o panta descendenta. Romania din aceste zile este una eminamente politica, in care tot ce conteaza sunt relatiile, banii, influenta. Acestea pot face diferenta intre prezumtia de nevinovatie si un verdict care contine ani grei de inchisoare. Astfel, drumul de la varful Puterii la scarile Directiei Nationale Anticoruptie poate fi unul scurt si abrupt, daca alegi gresit tabara. Lupta pentru Putere va fi una dura si in acest an. Tot mai multi considera ca mandatul de cinci ani al presedintelui a fost in greseala, daca luam in calcul faptul ca razboiul electoral dureaza acum tot mai mult. In cazul in care in toamna lui 2008 am fi avut si prezidentiale, apele erau acum mult mai limpezi. Dar, in contextul in care seful statului va fi ales (ori reconfirmat) abia spre sfarsitul anului, tensiunile vor continua. Nimeni nu mai crede in discursurile populiste ale liderilor politici, cat timp realitatea este una care contrazice flagrant vorbaria ieftina a alesilor. Coalitia va rezista, cu greu, pana la finele lui 2009. Printre scandaluri, acuze reciproce, tensiuni in filiale.
Din aceasta ecuatie previzibila lipseste doar disponibilitatea unui minim efort si a unei minime decente venita pe esicherul guvernarii. Pentru ca exista riscul ca nemultumirile sociale sa se acutizeze tot mai mult. Nu putini romani se afla intr-o situatie disperata, cu cutitul la os, iar acest aspect ar trebui sa ridice semne de intrebare unor alesi care au uitat de Romania reala, de problemele acesteia. In contextul in care Romania geme de dezamagire, clasa politica geme de incompetenta si obsesie a pastrarii privilegiilor. Sunt doar contrastele unei Romanii ce se vrea europeana.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro