Exista o poanta care spune cam asa: cica de ce nu isi iau toti sefii concediu in acelasi timp? Ca sa nu-si dea seama angajatii ca merge treaba si fara ei.
Noi am ramas singuri. De capul nostru intr-o tara fara capatai. Pensiile, salariile… Nu se mai stie cine trebuie sa le plateasca, nu se mai stie nici macar daca mai sunt bani pentru asa ceva sau pana cand mai sunt. Acordul cu Fondul Monetar International e in coada de peste. De cateva zile bune Executivul caricatural Emil Boc nu mai are niciun drept constitutional de a functiona. Caterinca numita Cabinetul Liviu Negoita, asa-zisa propunere de Guvern, asteapta cu rabdare sa fie luata la misto in Parlament si dupa aia sa fie trantita. Atragere de fonduri europene, constructie de autostrazi, sistemul de sanatate publica, reforma in Educatie si in Justitie, conducerea Armatei, a Politiei, glume de prost gust.
Intre timp viata merge inainte. Cu bunele si cu relele ei. Electoratul din Romania are probleme cu serviciul, cu plata facturilor, isi traieste in continuare dramele si fericirile de budoar, meschine, casnice, se gandeste la sarbatorile de iarna cu mai mult sau mai putin optimism si asteapta sa se faca duminica pentru a se odihni, pentru a-si petrece o zi obisnuita sau pentru a se duce sa voteze un posibil viitor presedinte al tarii. Nimic deosebit in afara unui spectacol mediatic agresiv, zgomotos, strident, prost regizat, dupa un scenariu mult prea complicat pentru gustul majoritatii, asta in cazul celor preocupati de viata politica autohtona.
Intre timp un batran moare, un copil se naste. E un schimb echitabil. Asta este o replica din filmul Sin City, Orasul Pacatului. Cu inconstienta, cetatenii tarii asteia continua sa se imbolnaveasca ori sa isi faca planuri de viitor. Continua sa se indragosteasca, unii vor sa divorteze imaginandu-si ca merita o viata mai buna. Se construiesc in continuare case. Escrocii si oamenii cinstiti se intalnesc in aceleasi cafenele, platesc acelasi pret pentru ceea ce consuma, au aceleasi drepturi, inclusiv cel de a alege si de a fi ales.
Electoratul din Romania este specialist in lucrurile mici, expert in problemele marunte, familiale, stie la perfectie cum sa se descurce de la un salariu la altul, de pe o luna pe alta, chiar daca, este adevarat, uneori il apuca disperarea, electoratul din Romania stie dintr-o ochire, fara sa deschida plicul, de la cine a venit factura. Electoratul din Romania, in schimb, habar nu are cum e cu referendumul la care, teoretic, ar trebui sa voteze duminica. Sau nu? Habar nu are cum e cu jocurile politice de culise, care lider sprijina ce candidat, cui i-ar da cui voturile in turul doi, electoratul din Romania habar nu are care bine este mai mare, mai satios, mai bun, dintre cele oferite pe gratis de catre aspirantii la functia suprema in stat. Din care sa se infrupte. Electoratul din Romania nu poate sa aprecieze in mod corect sondajele de opinie, se uita ca vitelul la poarta noua la idealurile nationale, promovate cu portavocea in mitingurile organizate de partide pentru sprijinirea unuia care se viseaza presedintele Romaniei. Fata celor care ar trebui sa alcatuiasca sistemul de conducere a tarii electoratul din Romania o priveste prin binoclu. Dar oamenii astia, “simpli cetateni cu drept de vot”, au devenit experti in supravietuirea de pe o zi pe alta. Instinctul asta poate deveni mortal in anumite cazuri. Deocamdata, toata clasa politica este in concediu. (Cu tot respectul, sugerez a se citi poanta de la inceput).
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro