Ne refugiem in personaje false…in masti… suntem marionete si papusari… suntem adevarati si falsi… Iubim, dar nu stim cum si ce… Gandim, dar nu rational… Viata e un teatru, o scena de pe care urcam si coboram zi de zi, noi suntem actorii…
Dar cine suntem noi de fapt? Cum e sa descoperi cu adevarat lumea din interiorul lumii tale? Ai fi in stare? Cum arata? O vezi? O poti recunoaste??
Suntem niste actori ai naibii de buni… Suntem egoisti…fiecare lupta pentru el… Nu avem curaj sa infruntam realitatea, ne place sa ne ascundem dupa degete si sa ne rotim pana cand poate lucrurile iesa asa cum vrem sau cum am vrea sa auzim… In loc sa stam drepti si sa luam in piept furtuna problemelor, ne lasam coplesiti de lasitate… Poate asta si suntem in sinea noastra: fiare pline de invidie, egoism si lasitate…
Esti actor…fara masca nu te-ai putea descurca… si atunci cand masca coboara realizezi ca ai irosit tot timpul pe scena si ca fara masca esti un nimeni, o persoana care doar incerca sa para altcineva… Ce prostie… Te transformi in ceva ce pur si simplu nu esti, te detasezi de eul propriu si intri pe o scena in care crezi ca esti cool, iar cand se termina spectacolul realizezi ca ti-ai ratat viata…..
Suntem actori… actori grabiti spre nicaieri, care uita ca au timp sa se opreasca si sa se bucure de viata… Suntem actori pe scena vietii, piesa pe care o jucam… depinde numai de noi…..
P.S.: Numai cu inima poti vedea lucrurile corecte, ce este esential este invizibil pentru ochi…..
Autor: Cristina
sursa: i-cristina.blogspot.ro