Sunt votul ce-ți refuză urna

La patru ani mă-ndeși în urnă, după o lună în care ți-ai pus cenușă-n cap, dacă ai ros la ciolan. Dacă n-ai fost la ciolan și ți-ai ros unghiile în opoziție, ai o lună în care-mi desenezi norișori roz printre care alergăm fericiți, împiedicându-ne, din când în când, de-un mușuroi de bani. Sunt votul votacului cuprins în sondajele inepte ce mă clasifică de dreapta, sau stânga, sau absent, sau cum le cășunează celor ce-ți vor fi consilieri, dacă îți ies pasențele. Băgat în urnă sau nu, tu vei face la fel ca predecesorii, ba mai rău, dac-ai stat pe tușă prea mult timp, după părerea ta, prea puțin, după a mea.

Ești un Lord al Nesimțirii ce după numărătoare abia atingi pământul. Levitezi. Suntem gândacii ce până-n ziua votului ți-eram frați. Acum strivește-ne patru ani! O merităm! Cădem ca idioții în aceeași plasă! Cei ce nu cad, ne râd în nas și intră la Nehotărâți, pe care nu prea i-ai băgat în seamă. Dacă sunt și eu printre ei, m-am lins pe bot de la făină, ulei, zahăr, brichete cu idioți, pixuri cu aceeași idioți, găleți, să-mi car făina, sau zahărul, sau poate-amarul pentru încă patru ani. Tu m-ai prostit încă odată. Eu m-am lăsat prostit de-atâtea ori, nu din naivitate, nu pentru zahăr sau ulei, sau alte produse aflate la limita expirării, ca tine de altfel, nu, ci pentru că n-am ce alege. Tiparul după care-ai fost croit e în funcțiune încă și scoate aceleași costume, cu-același buzunare fără fund.

După ce te-ai făcut comod pe votul meu, după ce ți-ai rotit ochii de uliu să vezi ce-ți poate încăpea în ghiare, spumegi că ies în stradă, că sunt un vot cu glas.

– Ce vrei, bă, nu ți-ai luat găleata? Hai, gata, ciocu` mic, că m-ai votat!
-Și-acum ce vrei, să mă duc la hibernare patru ani? Să te las să mă scuipi în cap, să mă furi, să mă amanetezi, tu și hienele din jurul tău? Nu mai merge așa! Ies în stradă și te-njur până vin și alte voturi. Și vin, că tuturor le faci același lucru, doar că unii sunt mai răbdători. Și-ai să pleci! În locul tău punem o bâtă cu dungă roșie, inertă, ce nu face decât să ocupe un fotoliu. Nu vinde pe trei lei unora ce n-au nici măcar trei lei. Nu face-o Mare Moartă de cianuri. Nu se joacă de-a seismul în zone seismice pentru „independență energetică”. Nu-mi arată dunga când ies în stradă. Nu încearcă să ne prostească  cu „locuri de muncă, dezvoltare”. Nu-mi cere votul la următoarele alegeri. Uite, câte poate face o simplă bâtă, față de tine! O votăm ca-n Duminica Orbului. Și-o revotăm, fără remușcări, până ce se strică tiparul din care-ai fost făcut și până când devii o haină într-un Second Hand.

Nu, nu sunt plătit de James Bond-ul cu accent rusesc camuflat în popă român. Nu m-așteaptă Soros duminică noaptea, după ce vin din Piață, să mă plătească pentru a merge și duminica viitoare. Nu mă opun progresului pentru că progresul nu înseamnă datul cu târnăcopul, ci datul cu know-how-ul. Nu te cred când dai vina pe interese străine cărora nu li te poți opune. Dacă nu poți, cum pot Angela sau Hollande, atunci bâta e varianta optimă. Ea măcar nu zice da. Da, sunt votul ce-ți refuză urna.

Autor: Gheorghe Sofian
Sursa: Analize economice