Daca-mi tin respiratia, asta nu inseamna decat faptul ca pentru o perioada foarte scurta de timp voi respira mai rar. Sunt obligat sa respir. Sunt obligat sa gandesc. Sunt obligat sa aleg intre diferite lucruri. Sunt obligat sa ma deplasez dintr-un loc intr-altul. Sunt obligat sa am anumite senzatii si anumite trairi. Sunt obligat sa respect legea.
De fapt, libertatea mea reprezinta posibilitatea de a opta intre anumite lucruri obligatorii.
Privesc pe ecranul televizorului si vad o sumedenie de oameni liberi. Politicieni plini de constiinta datoriei fata de patrie si fata de semeni, asumandu-si in mod liber obligatia de a le sluji, vad vedete ale industriei de divertisment, libere, zambind fotogenic sub povara obligatiei de a bine-dispune spectatorii, vad moderatori care si-au asumat obligatia de a se pune la dispozitia interesului public si fac asta cu o prospetime reinnoita in fiecare zi.
In jurul meu, pe strada alta multime de oameni liberi, care opteaza intre anumite obligatii: aceea de a-si intretine familia, aceea de a merge la serviciu, aceea de a-si ingropa mortii, aceea de a cumpara ceva de mancare pentru acasa, aceea de a-si renova apartamentul, aceea de a-si plati intretinerea, aceea de a-si respecta vecinii, aceea de a-si ajuta parintii.
Starea de spirit cu care iti asumi anumite obligatii e cea care face diferenta intre libertate si incarcerarea in propria existenta. De exemplu, politicienii, vedetele de televiziune o fac intr-un mod optimist, radios, neincorsetat de lucruri marunte. Privesc in perspectiva, nu in varful pantofilor. Prin prezenta lor publica, degaja o spiritualitate elevata, o atitudine eterica, raspandita instantaneu si uniform, pe care o respiri involuntar si care te drogheaza, iti creeaza o stare de incredere si optimism. Si-au asumat obligatii enorme, insa au facut-o in deplinatatea libertatii de alegere cu care fiecare dintre noi a fost harazit.
Ei bine, pe strada lucrurile nu sunt la fel. Ba as indrazni sa spun ca se situeaza pe partea diametral opusa. Obligatiile asumate de catre simplul posesor de card de identitate sunt impovaratoare. Nu sunt privite ca fiind o datorie a spiritualitatii cu care e inzestrata existenta umana. Obligatiile astea sunt purtate pe strada, de noi, ca o cruce. Cu privirile in pamant. Striviti de povara ca niste magari pe spinarea carora s-au incarcat prea multi saci. Nimic din curatenia privirilor tintind catre cer a celor care si-au asumat obligatii inalte, suplimentare celor pe care le avem noi. Cineva trebuia sa-si asume si responsabilitati de genul asta, de a ne conduce, de a avea in spate greutatea destinelor noastre. Eu nu mi-am asumat-o, in virtutea libertatii de a alege. Nici eu si nici multi, foarte multi asemenea mie. Si tot noi suntem cei care privesc inlacrimati spre pamant. Asta-i buna! Dar suntem totusi liberi! Putin optimism, oameni buni! Fruntea sus! Puteti opta si pentru altfel de obligatii. De exemplu, pentru cea de a minti cu seninatate, sau pentru cea de a zambi fara sa-ti vina, sau pentru cea de a-ti asuma un optimism strain de fiinta ta, contrafacut. De exemplu, poti renunta la incercarea de a mai fi om si atunci obligatiile pe care le vei avea vor fi lipsite de exercitiul oricarei trairi si privirea iti va deveni luminoasa tintind inspre un inainte al nimanui.
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro