Acesta avea marea “calitate” de a-si plati supusii, nu pe baza de performanta, ci pe baza de prezenta la serviciu. Adica, te duci la o anumita ora la munca, pleci la o alta ora de la munca si pentru asta trebuie sa iei o remuneratie. Va amintiti cum era cu remuneratia asta?
Teoretic “de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi”, asa incat toata lumea trebuie sa aiba un salariu. Dupa douazeci de ani, daca statul nu mai da salariu “dupa nevoi”, atunci e bai!
Alianta bugetara a celor 12 confederatii sindicale a incercat ieri sa arate pisica guvernului Boc, dar, dupa principiul “ia mai da-i …”, unii au pus umarul la greva, altii nu. Intr-un fel e tris, intr-altul e comic. Nici greve nu mai suntem in stare sa facem.
Liderii sindicatelor care au clocit aceasta mare miscare sindicala si care ameninta cu blocarea intregii activitati din sectorul bugetar in urmatoarele zile, spuneau ca in ultimii douazeci de ani nu ne-am mai confruntat cu o asemenea miscare de proportii.
Cred ca s-au cam inselat, daca luam in considerare faptul ca la unele spitale activitatea s-a desfasurat normal, la unele scoli profesorii s-au dus la cursuri, iar la administratiile financiare unii au lucrat, altii nu. Carevasazica, are si greva asta nuantele ei.
Cand au facut greva muncitorii de la fostul Sidex Galati, asa ca sa avem un termen de comparatie, pentru ca se inchidea uzina Cocsochimica, nici o alta federatie sindicala nu s-a aratat solidara cu siderurgistii galateni.
Cand salariatii din industria energetica au pichetat sediul guvernului si al presedintiei nici macar o stire in ziare nu a aparut, asa cum daca maine ar iesi in strada femeile de la Apaca, singurii deranjati ar fi soferii bucuresteni ce au drum prin zona.
La bugetari trebuia sa fie altfel, insa. Pai ce intreprindere din Romania, sau sector industrial mai are peste un milion de angajati?
Cu toate acestea, cei aproximativ 1,4 milioane de angajati nu au fost in consonanta cu liderii lor, chiar daca interesul le-o cerea.
Greva bugetarilor era anticipata de multa vreme.Simtind insa lipsa de coeziune a membrilor sindicali, liderii lor au tot amanat s-o declanseze. Spargerea coalitiei de guvernare, paradoxal, nu este in avantajul lor, pentru ca la un guvern injumatatit sa vii si tu sa-i aplici o lovitura in plina criza economica comporta riscuri enorme.
Probabil asta au simtit si membrii simpli de sindicat care nu au participat la greva. Mai mult decat atat, bugetarii din categoria « auxiliari », care se pare ca reprezinta o treime din totalul angajatilor la stat, chiar nu au nevoie de scandal pentru a-si mentine locurile de munca.
Daca mai luam in considerare si medicii ce traiesc din spaga, sau profesorii ce isi rotunjesc veniturile din meditatii, mai ca intelegem de ce greva de avertisment a fost atat de palida.
Atentie, insa, lucrurile ar putea lua o intorsatura radicala in situatia in care guvernul nu va mai avea bani pentru a intretine acest aparat al statului in forma in care este.
Liderii sindicali au si ei o un rost in toata aceasta tevatura.
In fond, datoria lor este aceea de a obtine privilegii, sau de a le mentine pe cele pe care le-au castigat deja. Spun privilegii, pentru ca de data asta nu avem nici o indoiala ca ar fi vorba despre altceva.
Una e sa ceri un salariu decent si alta este sa tii cu dintii de niste sporuri pe care legea unica a salarizarii vrea sa le elimine. Am mai spus-o, facuta pe picior, aceasta lege are o serie de lacune. Dar, este pornita dintr-o necesitate, pe care nici un om de bun simt din Romania nu o poate contesta.
Pentru ca statul sa trebuiasca sa se imprumute lunar cu cateva zeci de milioane de euro, pentru ca acelasi stat sa ia bani de la FMI ca sa poata sa intretine un aparat birocratic ce consuma numai pentru salarii cateva procente bune din Produsul Intern Brut, insemneaza ca cineva trebuie sa achite si nota finala de plata.
In nici un caz bugetarii, care vor sa-si mentina privilegiile. Si cu asta am incheiat discutiile pe acest simulacru de greva de ieri. Numai ca, atentie, nemultumirile bugetarilor pot fi asociate altor nemultumiri generate de criza economica, din care Romania nu are sanse sa iasa prea curand daca nu se reformeaza urgent.
Probabil ca bugetarii asta asteapta, o revolta generala impotriva statului si a clasei politice, care ar urma sa se produca undeva in preajma alegerilor prezidentiale. O fi clasa politica din Romania de tot rasul, dar in lipsa ei nu putem pune anarhia.
Cu toata responsabilitatea, cred ca inspre asta ne indreptam. Iar bugetarii au, de data asta, un rol definitoriu. Daca vor haos, in haos vor ajunge si odata cu ei inclusiv cei de la care isi iau banii. Caci, sectorul privat a ramas si el fara oxigen inca de pe vremea in care, teoretic, economia duduia.
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro