Statul român a descoperit cea mai bună afacere: cum să câştigi (aproape) un miliard de euro pe an, fără să investeşti niciun ban

Reţeta” acestui business care ar putea revoluţiona toate teoriile economice cunoscute presupune câţiva paşi foarte simpli. Mai întâi, Statul îşi autodevoră toate industriile şi generează, în acest fel, milioane de şomeri, respectiv capitalul uman necesar începerii afacerii despre care vorbim. Apoi, şomerii cu pricina, împinşi de nevoi, pleacă la muncă în străinătate unde lucrează în agricultură, în construcţii sau îngrijesc de bătrânii altora. Muncesc oamenii ce muncesc şi, mai ales de sărbători, se întorc acasă. Banii pe care îi aduc cu ei se numesc ştiinţific „remiteri”.

Conform cifrelor furnizate de BNR, în anul 2013, valoarea „remiterilor “ a fost de cca 3,7 miliarde de euro. Cum majoritatea celor care pleacă la muncă în străinătate o fac pentru că nu au cum şi din ce trăi în România, banii câştigaţi, „remiterile”, iau calea consumului. Adică îşi cumpără oamenii bunuri şi servicii de strictă necesitate, care să le asigure lor şi copiilor lor supravieţuirea. „Consumul” conţine TVA, aşadar din cei 3,7 miliarde de euro aduşi acasă în 2013, 24% au ajuns în buzunarele Statului. Adică 888 de milioane de euro. O căruţă de bani pentru care Statul n-a mişcat niciun deget, n-a investit niciun leu, n-a făcut niciun efort. Ca să nu fiu acuzat de rea-voinţă, voi admite că, totuşi, ceva-ceva tot cheltuieşte Statul pentru suma asta: trebuie să angajeze nişte oameni care să numere banii cu pricina însă, raportat la cele 888 de milioane de euro (2013), costurile cu număratul pot fi considerate neglijabile.

Dacă cele 888 de milioane de euro câştigaţi moca pe seama „căpşunarilor” vi se par multe, amintesc doar că, în 2008, înainte de declanşarea crizei economice, „remiterile” au fost de 6,6 miliarde de euro introduşi în consum în marea lor majoritate şi care au băgat în buzunarele cele fără fund ale Statului nu mai puţin de 1,6 miliarde de euro.

Se poate spune că năstruşnica economie a României este una profund originală, de tip „remiţionist” şi a consacrat inclusiv o nouă categorie socială, anume aceea a „remiţioniştilor”, ceea ce anulează tot ceea ce se ştia până acum şi în domeniile sociologiei şi antropologiei.

Dacă încă sunteţi sceptici faţă de cele mai înainte arătate, vă mai spun doar că în fiecare an, din 2009 şi până în prezent, sumele de bani aduse în ţară de către „remiţionişti” au fost mai mari decât sumele reprezentând investiţiile străine făcute în România.

Q.E.D.

Autor: Lucian Vasilescu

Sursa: Ziarul Financiar