Cât, cum şi în ce condiţii s-a privatizat economia României o spune situaţia noastră internă. Presupusul preţ pentru democraţie şi acceptarea ca membru al UE, această anulare a potenţialului economic, s-au dovedit a fi inutile. Democraţie nu avem, nici măcar o minimă prefigurare a unui standard acceptabil.
Prezenţa în UE nu are administratori politici competenţi. Nici la Bucureşti, nici la Bruxelles. Timiditatea noastră politică, în ce priveşte drepturile comunitare, vine din interesul pentru ceea ce ar putea fi însăşi subminarea ţării. Ultimii ani ai dictaturii ceauşiste au provocat o antipatie uriaşă faţă de România, preluată imediat după 1990 de către toţi tranzacţioniştii autohtoni.
Oamenii noştri politici, lipsiţi de-un mandat ferm, reformist, în forul european, îşi încropesc propriile cariere politice şi economice. În timp ce o ţară întreagă aşteaptă schimbările, alinierile la calitatea europeană, deziluziile se instalează continuu. Preşedintele în funcţie pare a nu mai avea nicio tangenţă cu realitatea, într-un mod destul de alarmant.
O asemenea lipsă de responsabilitate şi imposibilitate de intervenţie din partea societăţii arată nevoia unor schimbări în deblocarea funcţiilor de reprezentare şi în constituirea interesului public drept prioritate concretă. Acest blocaj izolează instituţiile, face din corupţie un mod de existenţă. Lichidarea economiei s-a făcut printr-o logistică a sistemului de a se împroprietări, generând comportamente şi mentalităţi pe măsură, terifiante. Cele câteva mari cazuri de corupţie sunt aproape nimic din jaful petrecut şi din clientela existentă.
Capitaliştii noştri sunt cei care au jefuit economia românească şi continuă să o facă prin pârghiile politice pe care le deţin aparent definitiv. Cu un asemenea capital nociv, toate investiţiile străine intră într-o evidentă contagiune, profitând la maxim. Majoritatea instituţiilor publice s-au constituit pe acest model al captivităţii fraudante. Mult invocata lipsă de autoritate şi ineficienţă a statului actual îşi pierde orice reper legal de manifestare. Societatea se află sub imensul abuz şi presiunea unui sistem care încearcă să intervină prin mijloace antidemocratice în eliminarea oricărei adversităţi raţionale. Economia socialistă, în fapt averea naţională, a fost furată, înstrăinată fraudulos sau nimicită. Efectul dramatic al acestei situaţii este privatizarea, în aceleaşi condiţii, a statului însuşi, ajuns prin importantele sale segmente împotriva interesului public.
Autor: Ion Vieru
Sursa: Cotidianul