Bun venit in al treilea tur, social si geopolitic, al unei crize care, cum scria Martin Wolf in „Financial Times”, are drept principala consecinta „accelerarea conturarii noului nostru viitor”. Recentele evenimente din Tunisia, cele in curs de derulare in Egipt, Yemen, Algeria si Siria, sau cele imprevizibile inca au confirmat tendintele anticipate de analisti: emanciparea populatiei din tarile arabe si aparitia unui risc geopolitic major, a carui umbra risca sa planeze mult timp asupra lumii in ansamblul ei. „Cresterea preturilor la alimente provoaca o inflatie mondiala, fara a pune la socoteala tensiuni politice greu de imaginat”, avertiza Pascal Lamy, directorul general al Organizatiei mondiale a comertului. „In conditiile in care starea de incordare dintre state se accentueaza, am putea asista la o crestere a protectionismului pe plan comercial si financiar, la o accentuare a instabilitatii sociale si politice, ba chiar la razboi”, enunta, al randul sau, directorul general al Fondului Monetar International, Dominique Strauss-Kahn.
Incertitudinea politica din Africa de Nord poate avea efecte economice considerabile, aprecia, pe de alta parte, profesorul american, Nouriel Roubini.
Istoria s-ar putea repeta, avertiza el. In opinia lui, riscurile geopolitice din aceasta regiune, care acumuleaza doua treimi din rezervele dovedite de petrol, au servit drept pretext pentru trei dintre ultimele cinci recesiuni globale.
•Conflictul israeliano-arab din 1973 a antrenat o explozie a pietei petrolului, ceea ce a condus la o stagflatie intre 1974-1975
•Revolutia islamica din Iran (1979) a avut consecinte similare: scumpirea resurselor energetice a generat prabusirea economica din 1980, care in SUA s-a manifestat printr-o dubla recensiue in 1980 si 1982
•Invazia irakiana in Kuweit, din august 1990, a afectat sectorul bancar al SUA si a antrenat un regres economic de durata in majoritatea statelor dezvoltate.
„Simptomele egiptene” isi fac simtita prezenta
Pericolele evocate sunt reale? Este de la sine inteles ca scenariile descrise de experti sunt pe termen mediu. Problema este ca, pe fondul violentelor din nordul continentului african, ele revin tot mai pregnant in atentia generala. Despre o posibila propagare a miscarii de protest asupra altor tari din zona, cu extindere spre Orientul Mijlociu, s-au scris sute de pagini, fara ca vreuna dintre parerile avansate sa prevaleze. Cert este ca din Maroc in Yemen, trecand prin Algeria, Siria sau Iordania, unda de soc tunisiano-egipteana a zguduit tarile arabe. Intrebarea este daca acest val nu se va extinde si asupra statelor central-asiatice din ex-spatiul sovietic, ba chiar toate tarile CSI.
Intr-o serie de articole recente, BBC se intreba daca scenariul egiptean este posibil in Rusia si in alte foste republici ale URSS, precum Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Tadjikistan. In ultima instanta, constata, ca un ecou, cotidianul rus „Nezavisimaia gazeta”, toate prezinta, intr-o masura mai mica sau mai mare, „simptomele egiptene”: controlul total al regimului de guvernare asupra Parlamentului si a mass-media, o opozitie redusa la tacere sau absenta cu desavarsire, un nivel de trai redus si conducatori aflati de prea mult timp la carma.
Multi saraci, putini bogati
In privinta Rusiei, expertii BCC intrevad o posibila explozie sociala: un sondaj de opinie realizat in decembrie de centrul independent Levada anunta ca 20% din rusi sunt gata sa iasa in strada pentru a sustine valul de proteste fata de inegalitatile din tara. Este citat expertul Aleksei Shevyakov, potrivit caruia „in Rusia a aparut o masa uriasa de oameni saraci si aproape saraci si o patura de 10%-12% de bogati si foarte bogati, care traiesc intr-o alta lume, practic”. Punand punctul pe „i”, Evgheni Satanovski, presedintele Institutului moscovit pentru Orientul Mijlociu, afirma ca „Rusia se indreapta intr-o directie unde devine posibila nu numai inlaturarea presedintelui – cel mai mic dintre toate relele -, dar chiar o dezintegrare a statului”. In schimb, specialistii azeri nu sunt de acord cu parerea BBC si a altor publicatii occidentale, in opinia carora Azerbaidjanul poate urma calea Egiptului, evidentiind eforturile depuse de autoritatile de la Baku pentru ridicarea nivelului de trai al populatiei. In acelasi timp insa, specialistul azer pe probleme arabe, Zardushit Aalizade, recunoaste ca intre tarile arabe si cele din fostul spatiu sovietic exista anumite asemanari. „Am devenit state parazit, care traiesc pe seama resurselor noastre naturale, sau a veniturilor realizate din tranzit”. Expertul considera ca in CSI reformele vor demara numai dupa schimbarile din Rusia, care joaca un rol esential si are o puternica influenta militaro-politica asupra regiunii.
„Tarile autoritare din CSI sunt sortite la reforme, dar lucrurile se vor pune in miscare odata cu amplele revolte din Rusia”, crede analistul. Pe acest fundal, „Nezavisimaia gazeta” scria: „Daca in Belarus opozitia a participat, fie si fara succes, in alegeri, iar in Parlamentul tadjik exista chiar un opozant, in Uzbekistan, Kazahstan si Turkmenistan nici macar nu este opozitie”.
Statele din Golf, la adapostul schimbarilor
Cu modul lor de viata, bogatele monarhii ale Golfului Persic par protejate de miscarile sociale din lumea araba. In schimb, pot fi contaminate de febra reformelor. Pentru ca, spun analistii, daca locuitorii acestor state petroliere pot aspira la un plus de implicare in politic, nivelul de trai nu ii incurajeaza sa coboare in strada dupa exemplul Tunisiei, Egiptului, sau Yemenului. Locuitorii din tarile Consiliului de Cooperare al Golfului „au putine motive economice care sa justifice revendicarea unor schimbari”, spune Alanud al-Sharekh, analist la filiala din Bahrein a Institutului international pentru studii strategice. „Aici nu vom vedea niciodata revolte in stilul celor din Tunisia sau Egipt, pentru ca sunt state bogate, iar relatia guvern – populatie este diferita datorita legaturilor de rudenie”, spune expertul. Emirul Kuweitului a anuntat recent ca fiecare dintre cei 1,15 mil. cetateni de origine kuweitiana vor primi, pe 24 februarie, 3.580 $ si va dispune gratuit de produse alimentare de prima necesitate pana la 31 martie 2012.
Publicatia americana „Foreing Policy” a intocmit, impreuna cu alti analisti occidentali, o lista a liderilor care ar trebui sa se teama de revolutii la ei acasa, printre care figureaza:
•Kim Jong II, Coreea de Nord (16 ani la putere)
•Robert Mugabe, Zimbabwe (30 de ani)
•Omar Hassan Al-Bashir, Sudan (21 de ani)
•Gurbangula Berdymuhamedov,Turkmenistan (4 ani)
•Islam Karimov, Uzbekistan (20 de ani)
•Mahmud Ahmadinejad, Iran (5 ani)
•Mohammar Gaddafi, Libia (41 de ani)
•Bachar al-Asad, Siria (10 ani)
•Hosni Mubarak, Egipt (30 de ani)
•Hugo Chavez, Venezuela (12 ani)
•Raul Castro, Cuba (2 ani)
•Aleksandr Lukasenko, Belarus (16 ani)
Autor: Simona Haiduc
Sursa: Financiarul