Cu câteva zile în urmă, preşedintele Traian Băsescu lansa ideea că 20% din angajaţii aparatului de stat ar trebui concediaţi. Ulterior, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, Valeriu Turcan, a explicat că şeful statului se referea doar la funcţionarii publici. Cotidianul vă prezintă o analiză a situaţiei angajaţilor la stat, a cauzelor care au dus la necesitatea concedierilor din acest sector, precum şi segmentele care sunt responsabile pentru cele mai mari cheltuieli din punct de vedere salarial.
În 2006, conform unui raport al Băncii Mondiale despre cheltuielile din bani publici efectuate în România, statul avea prea puţini angajaţi pentru a face faţă integrării europene.
3,8% din populaţie era angajată în sectorul bugetar, faţă de 6,5%, cât era media statelor din Uniunea Europeană. Documentul mai aprecia că funcţionarii publici au salarii mici în comparaţie cu sectorul privat, fapt care se traduce în imposibilitatea statului de a beneficia de angajaţi performanţi.
În 2008, un alt raport al aceleiaşi instituţii arată că ţinta de 6,5% de angajaţi în sectorul de stat a fost atinsă şi că salariile acestora au crescut spectaculos. Numai că, între cele două situaţii, guvernanţii României nu au îndeplinit măsurile pe care Banca Mondială le recomanda ca act complementar modificării dimensiunilor corpului bugetar. Este vorba, în primul rând, de renunţarea la multitudinea de sporuri salariale şi de creşterea proporţiei pe care salariul net o ocupă în venitul angajaţilor la stat. Raportul din 2006 mai arăta ca fiind absolut necesară înfiinţarea unui sistem care să permită raportarea unor date despre calitatea muncii efectuate şi despre evoluţia exactă a salariilor. Un sistem unic de salarizare a angajaţilor din sectorul de stat, precum şi o grilă precisă după care să se facă angajările propriu-zise, evaluările periodice şi concedierile erau alte cerinţe care ar fi trebuit îndeplinite paralel cu creşterea numărului de bugetari şi a veniturilor acestora. Lipsa acestor măsuri este evidenţiată în raportul din 2008 al Băncii Mondiale, care constată cum „cheltuielile totale privind costurile cu personalul au crescut cu 73% în perioada 2005-2007, în timp ce PIB-ul a crescut doar cu 40% în aceeaşi perioadă de timp“.
În ceea ce îi priveşte pe cei mai costisitori dintre angajaţii statului, din fiecare o sută de lei dislocată de la buget pentru plata salariilor, aproape 37 de lei merg către poliţişti, jandarmi, pompieri, magistraţi şi lucrători ai serviciilor secrete, care alcătuiesc aşa-numitul sector special al angajaţilor statului. Restul de 63 de lei se împart între toate celelalte categorii de bugetari, inclusiv profesori, medici sau funcţionari publici, după cum reiese din raportul Băncii Mondiale din 2008. Cu toate acestea, pentru că veniturile angajaţilor din sectorul special sunt formate în cea mai mare parte din sporuri şi beneficii în natură (haine şi mâncare), aceştia contribuie cel mai puţin la bugetul statului. O reducere a personalului în acest domeniu ar mai fi justificată şi prin faptul că angajaţii din sectorul special ocupă cel mai mare spaţiu în aparatul bugetar după profesori. În fapt, majoritatea angajaţilor din acest sector nu plătesc nici măcar contribuţii pentru sistemul de pensii.
Dacă în cazul civililor aproximativ 20% din venituri se întorc la stat prin plata contribuţiilor sociale, în cazul poliţiştilor, jandarmilor, pompierilor şi magistraţilor, indicele nu depăşeşte 8%. Cu alte cuvinte, 18% din bugetari (cei din sectorul special) cheltuiesc 37 de lei din fiecare sută alocată de la buget şi returnează doar 3 lei. Discrepanţa faţă de sectorul civil este majoră în condiţiile în care restul bugetarilor (adică 82%) cheltuiesc 63 de lei din fiecare sută, însă returnează 12,6 lei la buget. Mai mult, bugetarii din sectorul special au beneficiat de majorări salariale de peste 86% în doar patru ani (2004-2008), în timp ce media sistemului nu depăşeşte 70%.
Reduceri de personal ar putea fi făcute şi în agenţiile locale şi centrale, dar şi în rândul funcţionarilor publici în contextul în care numărul angajaţilor a înregistrat cea mai mare creştere din sectorul bugetar în perioada 2004-2008 fără a fi justificată de o creştere a eficienţei, după cum arată raportul Băncii Mondiale. În doar patru ani au fost angajaţi nu mai puţin de 22.000 de funcţionari, numărul total ajungând la 78.000 la sfârşitul anului trecut. De asemenea, agenţiile au angajat până în 2008 aproximativ 9.000 de oameni, numărul lucrătorilor fiind, după ultimele date, cu 38% mai mare decât în 2004. În perioada mai sus-menţionată, sectorul special a adus un număr important de posturi noi, deşi, raportat la numărul total al angajaţilor, indicele de creştere este de „numai“ 32%. În cei patru ani dintre 2004 şi 2008, poliţia, jandarmeria, pompierii şi serviciile speciale au angajat peste 70.000 de oameni.
În ceea ce priveşte raportul dintre veniturile obţinute, calificarea profesională şi, implicit, performanţe, administraţia locală ar fi cel mai indicat loc pentru disponibilizări. Angajaţii primăriilor câştigă de câteva ori mai mulţi bani decât alţi români cu studii şi calificări similare. Salariul unui bibliotecar cu studii medii angajat în administraţia locală, de exemplu, este de patru ori mai mare decât al unui angajat cu studii similare. În cazul angajaţilor cu studii superioare, diferenţele sunt chiar mai mari, ajungând până la 800%.
Tăieri fără cap
Unul dintre puţinele domenii în care Guvernul a dat, până acum, semnale clare că va opera reduceri de personal este cel al educaţiei, unde ar putea fi demişi până la 4% din angajaţi. Pe lângă faptul că salariile din acest domeniu sunt printre cele mai mici din sistemul bugetar (peste 23% din totalul angajaţilor bugetari cheltuiesc doar 1,7% din Produsul Intern Brut), o astfel de măsură nu este justificată nici măcar de evoluţia numărului de angajaţi în ultimii patru ani. În fapt, învăţământul este singurul domeniu bugetar unde numărul angajaţilor a scăzut între 2004 şi 2008. În 2008, în învăţământul preuniversitar erau angajaţi 337.000 de oameni, exact acelaşi număr ca în 2004, în timp ce în învăţământul universitar numărul angajaţilor a scăzut cu 10.000.
Razvan Mihai Vintilescu, Serban Buscu
sursa: cotidianul.ro