Într-o perioadă recentă, s-a auzit despre o tragedie colectivă petrecută într-un club numit ,, Colectiv’’. Un caz tragic, de pe urma căruia s-au tras și foloase, desigur, ca o ironie. Principalii beneficiari ai nefericitului eveniment au fost mass-media și politicienii. Mass-media care de fiecare dată se folosește abuziv de unele întâmplări nefericite ca să-și poată menține controlul asupra societății și a oamenilor. Mass-media și politicienii, două entități nefaste care conlucrează pe același segment al distrugerii normalității și adevărului ca părți decisive, primordiale ale sistemului criminal din care facem cu toți parte, vor manipula oamenii avizi de informații până în punctul îndobitocirii extreme.
În acele prime zile de după tragedia din clubul Colectiv, facebookul a devenit câmpul virtual de luptă între cei care pretindeau că înțeleg dimensiunea tragediei, răscolind și morții din mormânt cu postările lor și cu alegerea de a le purta doliu la avatar celor trecuți în neființă și acei care nu doreau să facă bravadă dintr-un caz nefericit. Cu ajutorul presei s-a ajuns la o sincronizare perfectă a ceea ce înseamnă spiritul de turmă.
Știm cu toții despre cazul ,,Clubul Colectiv’’ dar ne prefacem surzi și muți când vine vorba despre tragedia noastră colectivă, a românilor , ca popor, sau mai bine zis ca populație pentru că din ceea ce expunem public se deduce că ne-am aliniat perfect standardelor de manipulare ale sistemului. Câți dintre cei care s-au dat în spectacol în spațiul virtual postând și distibuind poze sau articole despre tragedie, au rostit o rugăciune sinceră pentru sufletul celor dispăruți sau pentru cei suferinzi din spitale? Nu era nevoie să meargă la fața locului ca să-și dovedească cu adevărat părerea de rău și simpatia.
Mai mult ca sigur ceea ce s-a întâmplat în club a fost un atentat criminal premeditat ce a avut ca scop efectuarea unor schimbări la nivel politic și social. Așa acționează marionetele mânuite de păpușari, marionete care-și văd funcțiile și privilegiile amenințate de o eventuală și justificată răzvrărire a maselor. A fost un plan elaborat cu grijă ca să aibă efectul scontat. Demisia unor politicieni detestați de o parte dintre români și organizarea de proteste împotriva clasei politice și a discreditării Bisericii Ortodoxe Române, ca ultim bastion de apărare a neamului românesc.
Nu-i iau apărarea Patriarhului Daniel, îi cunosc bine îndeletnicirile incompatibile cu funcția pe care o are. Nu ne reprezintă biserica cu cinste pentru că, dumnealui împreună cu subalternii care-l susține, reprezintă alte marionete controlate și manevrate de către masonerie. Cu toate acestea îi dau dreptate Prea- Nefericitului, doar dintr-un singur punct de vedere, și anume, acel al declarației conform căreia ,,locul preoților este în biserică și nu în cluburi’’.
Dacă interpretezi afirmația în mod subiectiv, alimentat fiind de informațiile ostile ale presei la adresa bisericii, s-ar putea să interpretezi greșit vorbele patriarhului, crezând că acesta i-a condamnat pe cei vizați de tragedie. Când de fapt el a vrut să se înțeleagă că preoții s-au rugat pentru cei din ”Colectiv’’ în casa de rugăciuni, adică biserica, unde-i locul cel mai adecvat pentru oficierea slujbelor pentru ajutorarea celor vii și adormiți. Desigur, presa abilă a avut grijă să nu fie date în vileag aspectele care dovedeau contrariul.
Au existat fețe bisericești care au oficiat slujbe pentru ajutoararea spirituală a celor marcați de tragedie. Au fost preoți care au donat sânge și lucruri materiale, precum bani și obiecte. Dacă presa n-a avut interesul să facă cunoscute aceste aspecte, este lesne de înțeles ura colectivă a pseudo-creștinilor și ateilor îndreptată împotriva bisericii.
Iată cum la porunca acelor păpușari de după cortină, tragedia din ”Colectiv” a generat o reacție negativă în lanț. Deci nu se poate vorbi nici pe departe de vreo schimbare pozitivă sau solidaritate constructivă. Clubul ,,Colectiv,, a generat o tragedie, mai departe, tragedia a generat ura maselor, iar ura maselor s-a manifestat cu violență împotriva Bisericii și a unora dintre politicienii, exact ceea ce s-a și dorit de fapt. Păpușarii elitei oculte doreau o reformare a politicii românești, conformă cu interesele lor diabolice și desigur discreditarea ortodoxiei având grijă ca oile rătăcite de la adevăr să creadă că un Patriarh mason, agonisitor de averi, care păstorește o mulțime de credincioși manipuilați, întruchipează Biserica Ortodoxă și ortodoxia ca fond dogmatic și spiritual. Prea Fericirea sa, ecumenistul, nu are nici o treabă cu adevărata vocație monahală, fiind mai degrabă un râvnitor la cele materiale, decât la acele sfinte.
Poate că mulți dintre cei care au ieșit în stradă doreau cu adevărat înlăturarea sistemului, dar au avut grijă diversioniștii înfiltrați din ONG-urile sponsorizate de eternul dușman al României, George Soroș, să deturneze scopul adevărat al protestelor și să confiște manifestația așa cum au făcut-o și în 1989…acolo unde au lucrat la cote maxime serviciile secrete străine, agenții instruiți care cunoșteau perfect că arma cea mai redutabilă și eficientă împotriva răsturnării unui sistem politic indezirabil este manipularea prin folosirea conștiinței colectivei a oamenilor într-un scop distructiv.
Să fim serioși, pe Ceaușescu l-a ucis Dumnezeu? Oare Dumnezeu a vrut ca Ceauseștii să fie omorâți într-o zi care era închinată nașterii fiului său, Iisus Hristos? A vrut Dumnezeu ca să întineze ziua sfântă care celebrează nașterea fiului său, dându-și consimțământul ca cei doi tirani să fie uciși? Acolo a fost vorba despre săvârșirea unui ritual satanic, ce-a aruncat un blestem asupra națiunii române. Ca să ne facem o idee cam cum poate fi manevrată conștiința colectivă a oamenilor în scopuri diabolice, prin manipularea de ordin psihologic și psihotronic.
Pe Ceaușești i-a ucis ura colectivă a maselor de răzvrătiți coroborată cu interesele criminale a celor care i-au trimis la zid pe cei doi. Nu a fost nici o pedeapsă divină, că dacă ar fi așa, cei care i-au urmat lui Ceaușescu la conducere, distrugând țara ar fi fost pedepsiți mai aspru de Dumnezeu, decât cei doi foști dictatori. Dumnezeu este liberul albitru, nu un tiran care dictează legi și destine așa cum o fac oculții diabolici care își iau rolul de dumnezei. Zilnic auzim de tragedii, mici sau mari, ne este distrasă atenția de la lucrurile cu adevărat importante. Oamenii nu-și pot forma puncte de vedere proprii, ei preferă să și le însușească pe ale altora…acei ,,altora’’ fiind mediul informativ toxic și debusolant.
Culmea ironiei, ne concetrăm atenția obsesiv asupra unui singur aspect tragic, ignorând 99% din tragediile care ne copleșesc, ne oprimă, ne destabilizează rațiunea și logica. Ce ar fi dacă ne-am gândi că pe lângă cei care au avut de suferit de pe urma tragediei din acel club monstru, mai există o mare parte de oameni care suferă de ani de zile, oameni renegați de semeni, oameni respinși de societate care există, dar nu trăiesc…pentru că a exista nu-i similar cu a trăi. Ei subzistă la interferența dintre viață și moarte.
Bătrâni și copii care sunt bolnavi și abandonați, trăind în sărăcie fără o bucată de pâine. Genii exilate din vina sistemului care nu încurajează inteligența constructivă pusă în slujba binelui și al progresului. Învățământul care furnizează pe bandă rulantă diplome de absolvire analfabeților. Promovarea non-valorilor și a inculturii. Importul de tradiții vicioase, precum Haloween-ul și Valentine’s Day. Mai rău decât atât, încurajarea manifestarilor sexuale deviante: homosexualitatea, lesbianismul, pedofilia. Rata mare a sinuciderilor având ca motivație principală lipsa mijloacelor de existență. Numărul foarte mare de avorturi. Atenție! Avortul este o crimă oribilă în fața lui Dumnezeu. Sub pretextul libertăților umane, ucigașii de suflete numiți reprezentanți ai drepturilor omului cer legiferarea celor mai odioase manifestări umane.
Când era Ceaușescu conducător, unul dintre principalele inconvieniente legate de politica sa dictatorială, a fost lipsa posibilității femeilor așa zis creștine de a ucide legal un fetus înzestrat cu suflet încă din momentul contopirii celor două celule sexuale. Nu am nostalgii comuniste, dar cel puțin din acest punct de vedere, odiosului îi revine meritul de a ne fi înmulțit, comparativ cu succesorii lui, care vor să ne extermine ca pe muște. De la legalizarea avortului din 1990 până în prezent s-au curmat atâtea vieți nevinovate din pântecele mamelor și cu acordul acestora. Avorturi ajunse la numărul frapant al zecilor de milioane, vă dați seama ce carnagiu și ce tragedie colectivă reprezintă aceste fapte abominabile? Să ucizi o făptură lipsită de apărare, cu ce drept? Să scoți copilașul tranșat bucăți din acel cotlon care-i asigură dreptul la viață prin dezvoltarea intra-uterina, dreptul fundamental dat de Dumnezeu!
Că tot vorbim de tragedii și efectul de turmă, ceea ce s-a petrecut în Franța recent i-a determinat iarăși pe românașii feisbuciști să rezoneze iar la manipulare. Doamne, cât poți să fii de inconștient ca să-ți lipsească o logică minimă despre ceea ce se petrece în lume? M-au exasperat cei care au ales să-și pună steagul Franței la poza de profil pe Facebook, conștientă fiind că mulți au făcut alegerea fără să-și dea seama ce semnifică….spiritul de turmă le-a dictat că așa este cool, a făcut-o unul, iar un altul văzândul pe respectivul a făcut la fel, după care tot așa…s-a propagat prostia cu viteza luminii. Ipocrizia și fățărnicia în toată splendoarea! Feisbuciștii deveniți franțuzi, nu simt nici un gram de durere pentru viețile pierdute, o ard cu drapelu francez ca să fie în tandem cu ceea ce se spune despre subiect. Cool, nu? Masa acestor alienați este covărșitor mai mare decât masa celor care au conștiința nealterată, drept urmare câștigul confruntarării virtuale o au cei dintâi.
Într-un timp istoric mai îndepărtat se promova ca politică de prietenie, principiul egalității și fraternității între cele două popoare de origine latină, adică românii și francezii. De câțiva ani de zile, frații noștrii francezi nu numai că ne-au întors spatele, dar mai mult decât atât ne-au transformat în bătaia lor de joc. România cu românii ei au ajuns subiect de batjocură pe la televiziunile din Franța. Subiectul românilor păduchioși, nespălați, cerșetori, criminali i-au ținut captivi în fața televizoarelor pe telespectatorii francezi, căci nu după mult timp acești cetățeni ce se consideră a fi oameni civilizați au răspuns cu ură și chiar cu violență oricărui român întâlnit în cale, fie că era student, doctorand, profesor, medic, inginer, simplu muncitor. Ce mai conta ce statut socio-profesional aveau cei vizați de ura lor nejustificată, erau români și atât, nu?
Autor: Andreea Arsene
Andreea Vasilica Arsene este scriitoare debutantă și jurnalistă. Debut jurnalistic în 2013.
A publicat articole de atitudine în ziarul Națiunea pe subiecte socio-politice și istorice, a fost redactor la grupul de presă Alcero-Națiunea 2014- 2015. Debut scriitoricesc-2014 în antologia colectivă de poezii ,,Vise Târzii’’ în cadrul evenimentului internațional de lansare de carte Bookfest.
Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.