Acest sistem cand intra intr-o tara vine cu puterea nelimitata a banilor facuti din nimic ( fara numar), acest lucru insa nu este suficient pentru a controla o societate simpla, traditionala. Ei au nevoie sa transforme banii pe care ii au in putere, iar puterea in control. De aici incepe jocul – jocul spiralei sclaviei.
Libertatea este cel mai de pret lucru intr-o societate, pentru ca daca nu esti liber poti sa ai toti banii si tot timpul din lume , toate cunostintele, toate, toate , toate … si nu mai poti face nimic. Este bine sa ia seama aici cei care se grabesc sa isi vanda libertatea si suveranitatea strainilor sau celor cumparati de straini, cu scuza ca acestia din urma sunt mai corecti decat romanii si ii vor conduce mai bine (eu am destule cunostinte cu mentalitatea asta si cred ca si voi la fel ).
Apoi al doilea cel mai de pret lucru este timpul – se spune ca daca ai timp poti face orice. Nu stiu daca ati vazut filmul „In Time”, dar acolo filosofia turbo- capitalista in care timpul inseamna bani este absolutizata si toate platile se fac cu minute, zile, saptamani, ani si chiar secole. Cand ai ramas fara timp, adica fara bani, ai murit. Nimic nou – este chiar filosofia bancherilor – in imobiliare, cea mai exacta modalitate de a calcula pretul unei proprietati este in ani de munca la un salariu mediu – de cati ani ai nevoie pentru a-ti plati apartamentul cumparat. Sunt apartamente care costa 15, 20, 25 si chiar 30 de ani de munca. La fel se pot calcula taxele si impozitele platite la stat nu in procente ci in ore sau ani de munca si atunci intelegeti ca nu este exagerat sa vorbim de sclavie. In America, de exemplu taxele pe venit ajung aproape la 50%, si nici noi nu suntem departe de nivelul asta. Asta inseamna ca din cei 10 ani de munca pe care ii ai pe cartea de munca, statul ti-a luat 3 ani pentru el. La fel cu produsele pe care le cumparam- ele sunt platite in luni sau chiar ani de munca in cazul masinilor. Cateodata noi spunem de unele lucruri ca ne-au mancat viata si adevarul nu este departe. Auzim la fel, destul de des, o alta statistica, cat muncesteun roman pentru a-si cumpara o bere sau nu stiu ce produs. In cazul berii se munceste 20 de minute in medie, mult mai mult pentru un pachet de tigari. Intr-o societatea traditionala in care resursele sunt gestionate in gospodarie problema produs consumat- timp muncit nu se pune atat de strict pentru ca exista o constanta, de aceea si viata stramosilor nostri a fost considerata de catre specialisti ca fiind cea mai sustenabila, pentru ca atunci cand produci din ale tale pentru tine ai lucrurile sub control. In societatea moderna resursele si parghiile de manipulare ale pietelor sunt sub controlul sistemului si este foarte probabil ca daca astazi muncesti 10 minute pentru o paine, este posibil ca maine sa lucrezi 50 minute pentru o paine, fie pentru ca salariul tau scade, fie pentru ca painea se scumpeste, sau salariul ramane constant si preturile cresc – intr-un cuvant puterea de cumparare a timpului tau vandut, inchiriat scade.
Mai este un lucru important de lamurit – raportul nevoi – satisfacerea nevoilor .
Este binecunoscut ca dintr-un simplu mijloc banul a devenit un scop in sine si nu trebuie sa ne miram pentru ca intr-o lume condusa de bancheri valoare suprema este banul. Cu toate astea mai este un truc la mijloc, marketingul sistemului a lasat in umbra economisirea si a adus in lumina reflectoarelor consumul – tocmai din aceasta cauza banii par greu de castigat dar usor de cheluit. Simti ca te ia valul nu? Ei bine, valul ala, de multe ori un adevarat tsunami ( cum ar fi de sarbatori), a fost declansat de cineva. Raportul acesta nevoi – satisfacerea nevoilor , sub domnia bancherilor din ultima suta de ani s-a transformat in nevoi – bani – satisfacerea nevoilor. Omul a uitat ca ar putea si singur sa-si satisfaca nevoile si apeleaza intodeauna la bani. In loc sa dea 10 lei pe o portie de mancare la casoleta de la supermarket, isi rupe o ora libera si face o mancare de cartofi, de linte, de fasole si astfel obtine zece portii pentru o ora in care el castiga 10 lei, bani pe care ii platea pe o singura portie. Vrei sa faci un gard si mana de lucru te costa 2500 lei. Tu il poti faci intr-o saptamana si ,atunci, iti iei concediu o saptamana si ai terminat gardul, altfel te costa o luna de munca, de patru ori mai mult. La fel am facut cu dalele in curte, cu plasele de tantari. Plus ca atunci cand le faci singur castigi o deprindere care iti foloseste oricand. De cate ori putem trebuie sa eliminam banul din raportul nevoi- satisfacerea nevoilor.
De unde incepe spirala?
Cand sistemul isi face intrarea si deschide portile unei societati traditionale cauta sa puna mana pe libertatea si timpul tau. Pentru inceput nu este interesat de libertate, pentru ca nu doreste sa o ia cu forta – experienta comunista a demonstrat ca dictaturile care se impun prin violenta fizica sunt un esec. Mai intai are nevoie de timpul tau si apoi dupa ce a reusit sa ti-l ia pe tot, tu singur ii vei da si libertatea ta. Tu crezi ca el vrea banii tai, dar nu asta vrea, sistemul face banii din nimic si are toti banii din lume. El vrea sa te implice intr-un dans in care el sa vina cu niste hartii fara valoare, cu nevoi generate, cheltuieli parazite si tu sa ajungi in final, in schimb, sa-i dai tot timplul tau. Imi puteti spune ca ei au nevoie de proprietatile noastre – asta este scopul jocului . Dar nu, sistemul are nevoie de timpul tau. Timp care se traduce prin cati bani ii esti tu dator . Daca ne uitam inapoi, cand a inceput la noi bula imobiliara ne putem da seama de acest adevar. La inceput prin 2000-2002 , o garsoniera din cate imi amintesc era cam 6000 de dolari nu? Spuneti-mi, nu puteau bancherii sa vina atunci pe piata cu bani si sa cumpere usor – usor mai toata piata, atunci cand era ieftin si terminau cu treaba si la revedere? Dar mai intai de toate trebuiau sa ne arunce in spirala indatorarii si a scumpirilor. Ei stiau ca intai de toate trebuie sa te faca sa iti amanetezi timpul si apoi cand nu vei mai avea timp si vei colapsa si vei fi executat silit, el va fi detinut si proprietatea ta si timpul care ti-am mai ramas pentru tot restul vietii. Am destui pireteni care sunt executati silit si daca te uiti la sumele colosale pe care le datoreaza acum cand piata a scazut atat de mult si banii sunt greu de gasit, iti dai seama ca vorba aia cu datoria pe care nu o poate plati nici in doua vieti, nu este deloc exagerata. Iti dai seama ca e vorba de timp, ca nu mai are timp sa plateasca si atunci va trebui sa plateasca cu ceva mult mai important si mai de pret – cu libertatea lui – sclavie cu contract de adeziune.
Sistemul are nevoie doar sa te implice in joc, sa te introduca in spirala sclaviei, restul vine de la sine, odata intrat esti aproape fara scapare. El te invita la consum, iti genereaza nevoi si iti propune sa cauti la banii oferiti de el pentru a-ti satisface nevoile. Va mai amintiti cat de mult eram criticati si ni se dadea mereu in cap cu statisticile pentru consumul mic. Sistemul este aproape neputincios in fata celui ce nu consuma si reuseste in proportie cat mai mare sa isi satisfaca nevoile de baza prin propria gospadarire.
Odata intrat in joc, sistemul te invaluie pe toate laturile – mass-media, marketingul marilor corporatii si bineinteles cu ajutorul parghiilor pe care le ara statul. Fara un guvern corupt sistemul ar fi neputincios –vezi acum Ungaria.
Uitati-va cum dupa colapsul imobiliar din 2008, toate preturile au explodat, desi criza s-a adancit, preturile au crescut cu mici exceptii. In mod normal in criza preturile ar trebui sa scada odata cu cererea, dar benzina aproape s-a dublat, gazele, utilitatile la fel , taxele locale, impozitele, tarifele la transporturi au avut cresteri serioase. Va dati seama cat de mult au fost adanciti in spirala sclaviei cei cu datorii cand salariul real a scazut considerabil, sa nu mai vorbim de cei cu credite in franci elvetieni. Daca va uitati atent la toate aceste aspecte vedem ca tot scenariul bancherilor a fost creat pentru a culege roadele acum. Ganditi-va cine putea rezista la o astfel de incercuire – cand rata la banca ti se dubleaza, salariul scade – cel nominal din cauza taierilor si apoi si cel real din cauza tuturor scumpirilor.
Punctul in care am ajuns acum nu este nicidecum cel final, de aici mai urmeaza foarte multe scumpiri venite prin presiunea Uniunii Europene, pe standarde de mediu si alte motive care au scopul ridicarii plafonului minim de subzistenta la un nivel cat mai inalt, astfel incat si cei care nu s-au imprumutat si au fost chibzuiti sa fie pusi sub presiunea de a nu mai putea plati taxele si impozitele si cheltuielile strict necesare. O tara in care tineretul robeste pentru a-si plati datoriile si poftele generate de sistem, pensionarii nu mai umbla cu sacosica pe la magazine, ci dau cu cardul pe la mall si multi dintre ei au muscat din marul creditarii; o tara in care cei care mai au timp sa invete, se apleaca numai catre cunostinte tehnice pentru a servi sistemului si nu incearca sa invete pentru a intelege viata si apoi si sansele de supravietuire le vor creste; o tara in care nimeni nu mai are timp de reflectie, in care copiii sunt educati in acelasi mod superficial pentru a reusi in „ viata” propusa de sistem, este o tara care a intrat cu totul in spirala sclaviei si cu greu mai poate iesi.