Am ajuns la punctul cind omul face, nonstop, inovatii peste inovatii, majoritatea dintre ele fara niciun rost. Recent, oameni de stiinta britanici au anuntat ca au reusit sa faca in laborator ceea ce in natura e imposibil – sa combine materialul genetic al fiintei sapiens cu al unui porc si sa creeze o fiinta mixta – nici om nici porc. Un hibrid numit in literatura de specialitate „himera”.
In natura, amestecul materialului genetic al unei specii cu al unei specii diferite nu produce nimic. Dar in laborator amestecul genetic al speciilor diferite poate crea hibrizi de tipul celor creati de britanici. Motivatia lor a fost, zic ei, sa produca organe care ar putea apoi fi transplantate in oameni.
Convingator, nu? Mai ales avind in vedere penuria de organe disponibile pentru transplant si salvarea vietilor oamenilor.
… Nu tocmai. Suntem sceptici privind motivatia declarata si ramine de vazut daca va fi asa. Punctul pe care vrem sa-l ilustram, insa, este ca multe din inovatiile care se fac cu miile in zilele noastre si sub ochii nostri nu isi au niciun rost. Ele sunt dovezi clare ca ne indreptam spre o epoca noua in istoria fiintelor sapiens – aceea de autodistrugere si inlocuire a speciei umane cu o specie noua si total diferita, un hibrid uman-robot, numit, pe moment, fiinta transumana. Ne apropiem, zic oamenii de stiinta, de o epoca postumanista („posthumanism”). Transumanismul e miscarea de tranzitie dedicata transformarii fiintelor sapiens in creaturi postumane.
Social engineering – ingineria sociala
Dar invotatiile nefolositoare se petrec nu numai in domeniul tehnologiei ci si al vietii sociale. E vorba de „social engineering”, „social re-engineering”, ori „social redesign”. Acest tip de re-engineering si redesign social se produce in paralel cu un re-engineering de tip tehnologic. Ce e „social engineering”, „social re-engineering” ori „social redesign”? Definitia scurta pleaca de la premisa ca viata sociala si organizarea sociala, asa cum s-au produs ele in mod natural de-a lungul istoriei, sunt depasite in epoca supra-tehnologizata in care traim. Institutiile sociale cu care ne-am obisnuit si pe care le-am mostenit de la parintii nostri sunt depasite, ori „obsolete” cum se scrie in publicatiile de specialitate. Ele nu mai corespund societatii post-moderne, inca umane, in care traim si necesita sa fie eliminate ori inlocuite. Familia si casatoria sunt exemple primare in sensul acesta. In lumea occidentala, punctul de vedere ca aceste institutii sunt inca relevante a devenit minoritar si e inlocuit treptat cu notiunea ca ele, la fel ca altele, trebuie re-configurate, re-proiectate pentru a fi compatibile cu realitatile societatii tehnologizate si postmoderne in care traim si a lumii postumane inspre care ne indreptam.
Social sculpture – sculptura sociala
Citim deasemenea, tot mai des, si despre un alt curent, termen ori ideologie, numita „social scuplture”, adica „sculptura sociala”, care desemneaza schimbarea constanta a fiintei umane de-a lungul vietii de la un pol la altul ori de la o extrema la alta. Transgenderismul, de exemplu, e vazut ca o forma de „sculptura sociala”. In toamna am comentat un studiu suedez care discuta motivatia suedezilor care isi schimba sexul biologic. A fost surprinzator sa aflam ca un procent destul de ridicat dintre ei o fac nu pentru ca simt efectiv ca apartin sexului opus ci pentru a-si „dezvolta” personalitatea, pentru a-si „evolua” existenta sociala ori pentru a experimenta cu forme sociale de existenta diferite. Transgenderismul e un exemplu tipic de social sculpture pentru ca redefineste, in mod intentionat, realitatea biologica a speciei sapiens si respinge experienta antropologica a intregii speciei umane de la inceputul ei. Autonomia individuala, atit de mult promovata si protejata de tribunale, adauga la acest momentum spre autoredefinire a experientei umane. Individului i se acorda dreptul de a-si crea propria realitate chiar daca ea nu corespunde si nici nu poate sa corespunda realitatii naturii lui intrinsece. Oferim un comentariu pe acest subiect. V-ati intrebat vreodata la ce folosesc casatoriile unisex, parteneriatele civile, clonarea umana, avortul ori experimentele sinistre pe animale ori embrionul uman? Care este utilitatea lor sociala? Raspunsul este ca ele nu folosesc la nimic. La absolut nimc. Nu au nicio utilitate sociala. Atunci de ce secularismul si politica le promoveaza cu atita zel?
Notam aici citeva probleme ingrijoratoare. Re-configurarea („redesign”) incepe de obicei cu depistarea unei probleme care poate fi specifica, sistemica ori subiectiva. Dorinta omului de a rezolva probleme duce la inovatii noi dar nu necesar la progres. Tendintele de reconfigurare deseori creaza probleme in loc sa rezolve probleme. Exista o foamete si o goana dupa reconfigurarea lucrurilor. Parca nimic din ce am mostenit de la generatiile precedente nu ni se mai pare bun si dorim sa reconfiguram tot ce am primit de la ei. Niciodata in istoria omenirii nu au existat atit de multe nemultumiri privind institutiile si stilurile de viata care ni le-au dat parintii si inaintasii nostri. Niciodata nu a mai existat un potential atit de mare ca astazi sa eliminam tot ce am primit din partea lor si sa cautam sa re-proiectam si sa reconfiguram ce am primit de la ei. In numele progresului. Exista o inertie tehnologica pe care fiinta sapiens nu o mai poate stapini, iar politica nu o poate stopa ori preveni. Chiar daca ea ar fi o amenintare si pentru democratie. Schimbarile duc la alte schimbari doar de dragul de a produce schimbari.
Drepturile robotilor
Un exemplu care ilustreaza ce vrem sa spunem este tendinta, recent aparuta, de a insista ca robotilor sa li se acorde drepturi. In sensul acesta ne-a atras atentia un articol publicat pe 28 noiembrie in New Yorker cu un titlu provocator, „Daca animalele au drepturi, de ce nu robotii”? („If Animals Have Rights, Should Robots?”). Animalele au drepturi pentru ca le sunt conferite de fiintele sapiens. Au drepturi pentru ca, in opinia fiintelor sapiens, animalele sufera daca sunt maltratate, simt durere, au nevoie de ingrijire la fel ca noi si, in consecinta, poseda un anumit statut moral in lume care le impune acordarea unor drepturi rudimentare. Dar robotii?
Robotii nu poseda mobilitate ori constiinta. Poseda doar inteligenta articiala, data lor de fiintele sapiens. Tehnologia robotica a evoluat atit de mult in doar o generatie de oameni incit inteligenta artificiala inseminata in roboti e programata sa genereze, la rindul ei si la nivel propriu si fara interventia fiintelor sapiens, o inteligenta artificiala proprie. Ea poate sa se manifeste si sa actioneze dincolo de, si independent de, vointa omului. Robotii stiu mai tot ce stim noi, fiintele umane, si poseda aceleasi capacitati de a procesa informatiile parvenite din mediu. De fapt, tehno sapientii ne asigura ca in viitorul apropiat vom ajunge la punctul pe care ei il numesc „singularity” (ori „singularitate”), adica punctul de egalitate in abilitati intre om si robot. In acel moment, privind abilititatile cognitive si practice, robotii si oamenii vor avea abilitati egale. Inteligenta arficiala va ajunge egala cu inteligenta naturala a fiintelor sapiens. Iar in acel punct intrebarea, ori ingrijorarea, va fi – vor permite fiintele sapiens ca robotii (ori inteligenta artificiala) sa intreaca potentialul cognitiv al fiintelor sapiens (ori inteligenta nativa)? Ori, din acel moment fiintele sapiens si robotii se vor contopi in fiinte post-umane? Ori, ultimele le vor extermina pe primele? Ori, vor putea ele coabita pasnic? Ad infinitum?
In acest context, deci, se discuta posibilitatea de a acorda robotilor drepturi. Lumea post-umana ori postumanismul abandoneaza notiunea ca fiinta sapiens e deosebita, speciala, exceptionala, ori suprema in universul cunoscut noua. Aceasta notiune e una fundamentala in traditia si teologia crestina. Exceptionalitatea fiintei umane a fost si o doctrina a Iluminismului european, chiar daca nu fundamentat pe o inspiratie religioasa. Ori daca abandonam aceasta premisa a exceptionalismului uman, nu mai exista nicio bariera pentru acordarea de drepturi robotilor. Ce continut vor avea aceste drepturi, insa, ramine de vazut.
Robotii ca fiinte electronice
Daca ceea ce am relatat in paragrafele anterioare ni se pare o himera ori ceva de domeniul sci-fy („stiintifico-fantastic”), atentionam ca lucrurile nu ramin statice. Ideile au consecinte. Si odata lansate, ele isi gasesc adepti pina in cele mai surprinzatoare locuri unde adpetii vor incerca sa le puna in aplicatie. Dam un exemplu concret, unul care ne-a luat cu totul prin suprinder si care, din cite stim noi, nu a fost inca facut cunoscut in presa romana. Un exemplu care, de fapt, ne-a si motivat sa alegem subiectul de astazi – pe 27 ianuarie Comitetul afacerilor legale (Committee on Legal Affairs) din Parlamentul European a lansat un Raport si o motiune pentru adoptarea unei rezolutii in Parlamentul European care sa declare robotii persoane electronice protejate de lege.
Paragraful 59(f) cere Comisiei Europene sa confere statut de persoana electronica robotilor celor mai sofisticati. In plus, cere ca robotii declarati persoane electronice sa aibe si responsabilitati legale pentru daunele pe care le cauzeaza, la fel ca si persoanele naturale. Raportul face distinctie intre „persoane naturale” si „persoane electronice”, cele din urma fiind create de cele dintii. Persoanele naturale acorda robotilor inteligenta artificiala intr-o doza mereu in crestere. S-a ajuns, de fapt, la crearea de roboti care tin companie fiintelor sapiens, le curata casa, ii intretin in conversatii (in adevar simple) si incearca sa exprime sentimente umane asemenea persoanelor naturale. Astfel de roboti sunt numiti „collaborative robots” („roboti colaborativi”). Sunt tipul de roboti care, de exemplu, daca se izbesc de o persoana naturala isi cer scuze.
Robotii o iau inaintea animalelor. S-a incercat si inca se incearca sa se confere statutul de persoana („personhood”) animalelor mai „evoluate,” cum ar fi cimpanzeii ori urangutanii. Aceste incercari sunt persistente dar mereu fara succes. Tribunalele americane (si cele braziliene) au respins mereu si mereu aceste tentative afirmind, in mod politicos, ca, spre deosebire de persoanele naturale, animalele trebuie sa posede si capacitatea intrinseca de a exercita responsabilitati, inainte de a li se conferi statutul de „persoana”, adica „personhood status”. Robotii par a fi tratati diferit. Fiintele sapiens le doteaza cu inteligenta, abilitati si drepturi, dar si cu responsabilitati.
Bizar, nu? Fara indoiala. Dar gheata deja a fost sparta. Ramine de vazut daca in final Raportul va deveni Rezolutie iar Rezolutia adoptata in plenul Parlamentului European. Raportul e foarte lung, de 64 de pagini, foarte detaliat si cuprinzator. Contine si lucruri utile si, admitem, chiar necesare. La urma urmelor, robotizarea e o realitate care ne acompaniaza de citeva decenii, si nu e in declin ci in ascensiune. Conform unui studiu publicat recent de Universitatea Oxford, nu mai putin de 350 de ocupatii din Statele Unite au un potential real („high risk”) de a fi robotizate, adica inlocuite de roboti, printre ele telemarketers, contabili, vanzatori, ingineri, consilieri si, chiar, clerici. Intram intr-o noua epoca, ne spun specialistii. Cibernatica, adica studiul relatiilor dintre persoanele naturale si roboti, nu e statica. E in constanta miscare in detrimentul lui homo sapiens. Cuvantul „robot” isi are originea intr-o piesa de dramaturgie din 1921 a scriitorului ceh Karel Capek in care autorul descrie revolta robotilor dintr-o fabrica impotriva fiintelor umane cu gandul de a-i extermina. In limbile vecinilor nostri slavi, cuvintul „robota” inseamna munca fortata. Teama lui Capek, poate vazuta sceptic si luata in deridere acum 100 de ani, a devenit o realitate virtuala care ingrijoreaza chiar si Parlamentul European.
Sursa: Cultura Vietii