Scandalul legat de complicitatea bancii americane Goldman Sachs la activitatile financiare dubioase ale guvernului Greciei incepe sa capete proportii. Printre cei care si-au manifestat interesul fata de activitatile bancilor americane in tarile europene cu probleme financiare se numara membri ai Comisiei Europene, cancelarul Angela Merkel, liderii partidelor politice pan-europene, specialistii de la Eurostat, serviciile secrete din Spania si o multitudine de experti in domeniul financiar. Nu este pentru prima data cand bancile americane, in frunte cu Goldman Sachs, intra in atentia publica din cauza unor activitati scandaloase, insa in trecut, influenta de care dispune lobby-ul financiar in SUA le-a permis sa scape fara probleme. De data aceasta, incidentele au avut loc pe teritoriul Uniunii Europene si exista sanse serioase ca aceste activitati sa fi afectat foarte serios stabilitatea economica a Uniunii Europene, prin urmare este putin probabil ca politicienii europeni sa renunte la investigatii si eventuale sanctiuni.
Descrierea tehnica a operatiunilor facute de guvernul de la Atena, cu ajutorul bancherilor de la Goldman Sachs, se intinde pe 87 de pagini, iar schema generalizata a tuturor entitatilor implicate in desfasurarea acestora seamana mai degraba cu o problema de trigonometrie decat cu o schema de finantare. Redactia Economica analizeaza amanuntit datele disponibile, inclusiv documentele de infiintare a unei societati comerciale londoneze care a servit drept “vehicul special” pentru operatiunile desfasurate de oficialitatile elene si bancherii americani. Intr-o editie viitoare, vom prezenta rezultatele acestei analize tehnice, iar astazi ne vom concentra pe implicatiile politice si economice ale descoperirii operatiunilor de mascare si ascundere a deficitului bugetar real din Grecia.
Faptul ca Grecia, de facto, a falsificat datele financiare referitoare la deficitul bugetar real incepand inca din 2001 nu reprezinta o problema catastrofala. Implicatiile deosebit de grave ale situatiei actuale provin din ipoteza pe care o impartasesc destul de multi oficiali europeni, precum ca Grecia nu este un caz unic. Pe lista de “suspecti” se afla Italia, Spania, Portugalia, Irlanda. Este foarte posibil ca si alte tari vor fi cercetate foarte atent in privinta veridicitatii datelor furnizate catre Comisia Europeana.
Escrocheria clasei politice grecesti pare a fi umplut paharul rabdarii la Berlin. Politicienii germani au incercat intotdeauna sa fie toleranti si intelegatori cu colegii lor din Sudul Europei, in ciuda diferentelor de cultura si de mentalitate. De la inceputurile Uniunii Europene, de cele mai dese ori, politicienii din Germania si Franta preferau sa aloce bani aditionali din contul contribuabililor decat sa riste un scandal european intern. Se pare ca aceasta atitudine nu mai exista. Momentul in care 58% dintre nemti sunt dispusi, in anumite circumstante, sa fie de acord cu excluderea Greciei din zona Euro poate deveni un moment de cotitura in evolutia Uniunii. De dragul idealului unei Europe unite, timp de un deceniu, electoratul si clasa politica din Europa Veche au tolerat micile si marile badaranii si actiuni de “smecheri” ale politicienilor din alte tari. Politicienii greci se simteau foarte smecheri atunci cand au reusit sa ascunda de la Eurostat deficitul bugetar care depasea cu mult nivelul permis de Comisia Europeana. Este foarte probabil ca alte tari sa fi urmat exemplul grecilor. Fara dubiu, politicienii care au masluit rezultatele economice necesare integrarii in Uniune sau intrarii in zona Euro se simteau smecheri si ei. Este interesant de stiut daca printre acesti smecheri nu au fost cumva si reprezentanti ai clasei politice romanesti.
Criza economica mondiala a facut ca epoca smecherilor sa se sfarseasca. Europa Veche incepe sa sanctioneze smecheriile politicienilor, fara a mai tine seama de consecinte in privinta integritatii Uniunii. Va fi un an interesant.