Societatea romaneasca traieste din plin “Sindromul Stockholm”. Un popor captiv si abrutizat isi alege democratic “teroristii” de 20 de ani. Fostii “tortionari” si apartul de propaganda ii repeta obsesiv ca alta cale nu exista, cea propusa de ei “este singura solutie” si ca daca ei nu pot nici alti politicieni nu au cum sa rezolve problema.
– In anii ’90 li s-a spus cetatenilor ca, cei care cunosc “realitatile romanesti” si cei mai capabili o sa ne arate “luminita de la capatul tunelului”, ca in comunism nu au putut sa-si demonstreze “veleitatile” din cauza lui Ceausescu.
– Cei veniti din occident nu cunosc “realitatile romanesti” si in plus “aduc mosierii”, sau ne vand tara maghiarilor.
– Au incercat sa-i speria pe tarani, fara succes, ca daca se desfinteaza CAP-uril si IAS-urile nu vor mai primii pensii, pentru ca nu mai are cine sa contribuie la fondul de pensii.
Ei in schimb au demolat societatile comerciale si fostele IAS-uri si i-au lasta pe pensionarii muncitori fara pensii, pentru ca nu mai sunt societati comerciale si salariati care sa contribuie la fondul de pensii.
Dupa ce au demolat toate capacitatile industriale si agricole, au vandut zacamintele, au defrisat padurile, astfel ca au ramas doar pe langa sosele sa nu se vada intregul dezastru, au creat iluzia unui nivel de trai ridicat printr-un consum sustinut din privatizari si infuzie de fonduri bancare, pentru ca oamenii sa se indatoreze.
– Acum se isterizeaza populatia cu criza economica, pentru ca populatia sa accepte reducerea nivelului de trai sa ramana fonduri de achizitii si de investitii la dispozitia guvernantilor, desi ponderea cheltuielilor statului roman in total cheltuieli este mai mare decat media din UE, iar investitile se fac in obiective nerentabile sau cu costuri exagerate.
La aceasta amplificare efectelor crizei participa toata mass-media, atat cea care se pretinde in opozitie cu guvernul cat si cea pro guvernamentala.
-Cetatenii care au incredere in “vocea opozitiei”, prin repetarea obsedanta a efectelor viitoare devastatoare ale crizei, sunt pregatiti tocmai de opozitie sa accepte masurile de austeritate. Inainte de imprumutul de la FMI gradul de indatorare al Romaniei nu o plasau in randul tarilor cu probleme. Abia dupa imprumutul de la FMI Romania a devenit vulnerabila.
– Se repeta obseant ca nu exista alta solutie si ca nu are cine.
Ca nu sunt alte solutii e fals, dar ca nu are cine e adevarat!
– Nici un partid parlamentar nu discuta despre masuri, nici politicenii nici mass-media.
Toata batalia se da in domeniul imaginii negative a adversarilor, semn ca nu se doreste reformarea societatii, se doreste doar schimbarea actorilor.
Este o complicitate evidenta intre politiceni, intre politicieni si mass-media, intre politicieni si sindicate.
– Mass-media a reluat in campanie episodul cu palma lui Basescu pana a obtinut efectul invers.
– Antenele nu trateaza problema reformelor in societatea romaneasca, ele au un singur obiectiv, schimbarea de la guvernare a PD-L-ului si atacarea lui Basescu.
– masuri de combaterea a coruptiei si reforma justitei nu sunt pe agenda mass-media. Se discuta cazuri de coruptie, niciodata fenomenul, cauzele si masurile necesare.
– Vantu i l-a servit pe “prostanac” “parjolit” la “flacara violet”.
– La confruntarea de la Cluj staff-ul lui Crin si al lui Basescu au ajuns la intelegerea sa nu se abordeze subiectul Flota, si probabil si cel cu imunitatea.
Cand Crin a scapat “glumita” cu “flota care nu mai exista”, Basescu “scotea flacari” si pe ochi si pe nari, si Crin a inceput sa se justifice ca nu a acuzat, doar i-a spus ca nu are cu ce sa plece pe mare.
– Cand Basescu a refuzat nominalizarea premierului propus de o majoritate parlamentara, partidele din opozitie nu s-au adresat Curtii Constitutionale si nici nu l-au suspendat pe Presedinte din functie, acceptand transformarea de catre Presedinte a atributilor de mediere si de verificare a respectarii Constitutiei, in atributie decizionala.
S-a creat un precedent care poate fi invocat in in alte situatii.
– Despre faptul ca imunitatea Presedintelui este un subiect tabu si acceptat de toate partidele am scris de mai multe ori.
Aceeasi politicieni care au provocat “hemoragia financiara” in conturi personale si crahul bancar din anii ’90, care au distrus societatile comerciale si au umplut tara cu produse din import concurand produsele romanesti, au pretentia ca ei sunt singurii capabili sa ne scoata din criza prin rocada la putere.
Problemele Romaniei nu se rezolva cu actualii politicieni. Solutia trebuie sa fie o innoire totala, prin care sa se distruga reteaua de complicitati si relatii care guverneaza canalele de parazitare a economiei.
Problema Romaniei este criza de partide politice dispuse sa face ceva pentru Romania.
Dupa participarea la mitingurile organizate de sindicatele afiliate partidelor din opozitie, se pare ca exista destul de multi care nu mai asteapta nimic de la clasa politica, dar nici nu au o alternativa. Tensiunile se acumuleaza si un eventual “cutremur social” fara alternativa va rezolva ce a rezolvat si revolta din ’89, adica tot “sistemul ticalosit” va umple “vidul de putere.”
O “resetarea”/”formatare” a clasei politice este obligatorie, dar pentru asta trebuie gasit “antidotul” sindromului Stockholm, si el poate fi o oferta de partide cu masuri concrete si credibile si cu proprile canale de comunicare.
Trebuie sa existe oameni dispusi s-a dedice din resursa timp pentru scopuri nobile.
sursa: decantare.wordpress.com