Mărturisesc că eu şi soţia mea nu mai suntem încântaţi de marele oraş, aşa cum eram de exemplu în primii ani de facultate, când „evadasem” din provincie. Ne tot gândim de ceva vreme ce am putea face astfel încât să desfăşurăm o activitate de care să fim mai atraşi, dar şi copilul nostru să crească într-un mediu cât mai curat, atât fizic cât şi sufleteşte.
Preţuim valorile morale şi culturale româneşti, de aceea ne-am gândit că ar fi utilă crearea unui loc unde să fie reprezentate acestea. Mai exact, un fel de muzeu al satului, locuibil. Adică un mini-sat românesc de odinioară.
Acest loc va servi următoarelor scopuri: de continuare a tradiţiilor strămoşeşti, de creare a unei comunităţi fizice de oameni cu valori asemănătoare, de obţinere a celor necesare traiului zilnic fără să mai fie nevoie să stăm toată ziua în faţa unui calculator pentru alţii (cazul meu).
În acest scop, am identificat următorii paşi:
1. de ales o locaţie pe teritoriul ţării
2. de cumpărat un teren
3. de construit un sătuc care să arate că acum 70-100 de ani, cu gospodarii individuale şi grădinile aferente, chiar şi cu o bisericuţă, dacă comunitatea va avea mărimea necesară.
După finalizare, cred că se poate trăi aproximativ că ţăranii de altă dată, dar şi să se obţină un venit stabil din asta. Mă gândesc să ne întreţinem prin oferirea de servicii agroturistice ecologice. Adică pe lângă satul însuşi ca motiv de vizită şi cazare, să avem fructe, legume, produse animale, provenite din lucrul pământului pe cât posibil cu calul cu plug, sau cu coasă ţărăneasca, etc. Eventual putem să studiem câteva meşteşuguri, şi să le punem în aplicare. Ar fi frumos să avem o casă a olarului, una a tâmplarului, sau a fierarului, etc.
Unde-s mulţi, puterea creşte! Căutam persoane care să fie atrase de propunerea aceasta, ca să o punem în practică. Nu e necesar să fie exact în formă descrisă mai sus, căci am expus doar câteva idei, care pot fi îmbunătăţite.
Nu vă gândiţi că avem în cont banii necesari pentru a construi toate acestea, dar vom face tot ce ne stă în putinţă să ne asigurăm partea. Acelaşi lucru va trebui făcut de fiecare dintre participanţi.
Mizez şi pe fondurile europene, căci în curând se lansează nouă sesiune, pentru anii 2014-2020. În cadrul acestei sesiuni, se pare că se vor oferi finanţări nerambursabile chiar şi de 100%, din informaţiile apărute până acum. Rămâne să vedem care va fi forma finală a programelor şi să ne adaptăm proiectul la ele, dacă e cazul.
Cu siguranţă că nu este uşor să realizăm aşa ceva. Totuşi, în general vorbind, cred că nimic nu e uşor pe lumea asta. Orice întreprindere e riscantă într-un fel sau altul. Chiar şi să stai pe scaun la birou, căci a doua zi poate scaunul dispare.
Poate că gândiţi că ar fi bine să fie făcut aşa ceva între prieteni buni. Dar şi prietenii se pot certa. Mă gândesc că fiecare gospodărie din acest sătuc trebuie să fie independentă, astfel încât în cazul nedorit în care intervine vreun conflict de idei, persoana respectivă să poată funcţiona independent de grup, şi viceversa. Eu cred totuşi că acei oameni legaţi de nişte principii comune, cum sunt cele ortodoxe, au o şansă bună să reuşească. Dacă ne-am aduna cei doritori şi ne-am cunoaşte, ar fi minunat.
Eu şi soţia mea ne dorim mult această viaţă la ţară. Dar nu neapărat în sensul de a ne rupe complet de civilizaţie, sau de a anula copiilor accesul la educaţia ce poate fi găsită într-un oraş. Copiii pot învăţa la oraş, şi pot fi duşi zilnic la şcoala de către noi. Asta înseamnă să fim la o distanţă rezonabilă de un centru urban. De asemenea, în căsuţele acelea pe care cred că ar fi bine şi sănătos să le construim aşa cum erau odată, adică din chirpici de pildă, cred că ar trebui să avem totuşi bucătarii şi băi cu utilităţi moderne.
Vă rog pe cei care vă regăsiţi în acest plan, să lăsaţi în următoarele 7 zile mesajul vostru cu câteva cuvinte despre voi, la adresa octavianster@gmail.com . Eu vă voi contacta după ce termenul acesta va expira, ca să stabilim o întâlnire în cadrul căreia să ne cunoaştem şi să punem la punct detaliile.
Dumnezeu să ne ajute!
(Octavian)
Sursa: Ortodoxia Tinerilor