Demnitatea umană e o imposibilitate fără garanția că nevoile elementare de trai sunt o certitudine, de la naștere până la moarte. Doar cei demni au pe deplin atributul libertății.
Acceptarea oricărei munci din spaima de foame și frig e o îngrădire a libertății. Este un exil al umanului provocat de regulile capitalului, care a ajuns să-și impună tiparele gândirii. Într-o societate civilizată, asigurarea nevoilor de bază trebuie să devină un drept în afara discuțiilor, ceva firesc ca respirația sau băutul apei. A munci înseamnă a-ți vinde din viață, felie după felie, în fiecare zi. Un atentat asupra libertății, pe care filosofiile politice nu prea l-au luat în calcul. Și cu cât munca este mai degradantă și prost plătită, mai neconformă cu aspirațiile, și slujbele sunt tot mai puține, cu atât individul este mai chiuretat de aspirații, de posibilitatea reală de-a alege. Munca este un drum sigur spre moarte, fără să te bucuri de viață după dorințe.
Desigur, cei demni sunt infinit mai greu de condus, având naturalețea libertății, decât oamenii oricând șantajabili cu spectrul lipsurilor ce le periclitează chiar existența, dreptul la viață. Însă nu mă arde grija diriguitorilor, mă interesează grosul populației.
Cu libertatea în vasele sale sanguine, demnitatea este de așezat în centrul arhitecturii societății, ca nucleu al ei- singurul, dincolo de spasmele depășite și cu perspectivă joasă a polemicilor despre dreapta sau stânga politică.
Propun folosirea expresiei alocație de demnitate, pentru asigurarea unui venit egal tuturor cetățenilor, necondiționat de nicio muncă. În afara alocației, fiecare are șansa să se ocupe de ce vrea, să-și aleagă domeniul care i se potrivește și de unde să-i vină alți bani, nefiind presat de teama că nu are de mâncare. Lucrând cu o plăcere sporită, crește și calitatea, se dezvoltă latura creativă.
Ideea banilor alocați nu este nouă, se găsește sub diverse nume în lucrările unui șir de gânditori, venit pe cetățenie, venit de bază necondiționat etc. Însă aceștia n-au privit atent dincolo de calculele economice, la adevărata rezultantă pe lângă prosperitate- obținerea libertății individuale, ruperea condiționărilor.
Cred că instituirea alocației de demnitate ar trebui să fie acum principala miză a luptei pentru libertate.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria