Am scris in repetate randuri ca numele viitorului presedinte este absolut irelevant. Pe esichierul politic nu exista partide sau personalitati care sa fie indeajuns de independente si apte din punct de vedere profesional pentru a rezolva problemele cu care se va confrunta economia tarii. Politica, pana la urma, este doar o expresie concentrata a economiei.
In principiu, se poate constata ca alegerile la care asistam au marcat un succes temporar al clasei politice actuale in lupta pentru mentinerea controlului asupra societatii. Clasa politica a reusit sa nu permita societatii civile sa lanseze in viata publica personaje disruptive care sa nu fie afiliate cu grupurile de interese existente. Societatea civila nici nu a incercat sa o faca intr-un mod perseverent. Era de asteptat. Speram ca aceasta victorie a clasei politice actuale se va dovedi a fi o victorie à la Pirus.
Exista anumiti analisti si politicieni care au fost indusi in eroare de contextul international aparent prielnic pentru o relansare economica. Unii PD-L-isti s-au aventurat sa promita o crestere economica la sfarsitul trimestrului IV. Crezul optimistilor poate fi exprimat printr-o expresie pe care o utilizeaza colegii nostri de peste Ocean: “a rising tide lifts all boats”, in traducere libera: “fluxul ridica toate barcile”. In cazul dat, ideea consta in speranta ca o revenire a economiei europene va contribui decisiv la relansarea economiei noastre, chiar daca guvernul nu finalizeaza niciun fel de reforma structurala a economiei. Este incredibil, dar mai exista economisti si politicieni care cred sincer in posibilitatea ca lucrurile sa se intoarca la situatia din 2005-2007, iar economia nationala sa inceapa sa creasca din nou, fara niciun efort din partea viitorului guvern, care isi va putea atribui “salvarea economiei nationale”. Viziunea noastra asupra unui astfel de scenariu se poate rezuma in exact doua cuvinte: NICIO SANSA.
Cresterea preturilor tuturor activelor financiare si a marfurilor industriale la care am asistat in ultimele sase luni se datoreaza unei tentative disperate de a salva economia americana, intreprinse de administratia Obama. In esenta, a fost declansat un proces de reflatie violenta a preturilor activelor financiare prin scaderea drastica a valorii Dolarului american. Atunci cand valoarea dolarului scade, iar pentru investitorii institutionali, rata de dobanda pe care o pot obtine este zero spre negativa, dorinta de pastrare a capitalului ii forteaza pe investitorii privati, inclusiv giganticele banci de investitii (Goldman Sachs, JP Morgan), fonduri de investitii, fonduri mutuale sa investeasca in active cu grad sporit de risc contribuind astfel la cresterea preturilor acestora si contribuind la crearea unei aparente de economie functionala la nivel global.
Devalorizarea drastica a Dolarului ajuta administratia Obama sa pastreze la un nivel tolerabil capacitatea de cumparare a electoratului propriu, exporturile devenind din ce in ce mai ieftine. Saptamana trecuta a avut loc un eveniment important. Autoritatile au recunoscut oficial ca peste jumatate din locuitorii SUA primesc o subsidie pentru achizitie de produse alimentare. Este o politica absolut nesustenabila care aduce prejudicii masive exportatorilor (Chinei, Japoniei, Uniunii Europene) care si-au manifestat deja in mod deschis nemultumirea. Pentru a aprecia seriozitatea problemelor cu care se confrunta SUA, il citam pe detinatorul Premiului Nobel in economie Joseph Stiglitz care recent a declarat ca, din punctul de vedere al domniei sale, SUA nu s-ar califica nici pentru un credit de la Banca Mondiala din cauza politicilor economice practicate.
Problema este ca, o data ce Rezerva Federala nu va mai injecta bani in sistemul financiar, vom asista la un proces asemanator cu micro-apocalipsa din 2008. Daca economia americana nu-si continua cresterea in urmatoarele luni, va trebui sa renuntam la sperantele de relansare a economiei europene care in conjunctura actuala, datorita globalizarii, depinde de consumatorul american. In cazul aparitiei unor probleme economice masive in SUA, Uniunea Europeana va suferi un soc economic, unica sansa fiind o reorientare rapida spre dezvoltarea pietei interne si o reorganizare a fluxurilor comerciale internationale in asa fel incat acestea sa ocoleasca SUA si sa nu includa tranzactii denominate in Dolari americani.
Pentru Romania, marea problema va fi capabilitatea viitorului presedinte si a viitorului guvern de a reforma economia nationala si de a o integra rapid in noua structura a relatiilor economice globale in calitate de membru care aduce valoare adaugata. Clasa politica nu este capabila sa ofere Romaniei o echipa manageriala capabila sa rezolve aceasta problema.
sursa: cronicaromana.ro